marți, 1 decembrie 2015

Iar respectul? Respectul e diamantul suprem, române!



E atât de trist să aud cum alţii ne fac ţara de râs. Doare al naiba de tare când aud cum românii fură, bat,mint, jignesc.
Când aud că femeile se culcă cu bărbaţi pe la poarta cimitirului pentru nişte amărâţi de bani... jur că îmi e greaţă. Cu toţi moşii şi nespălaţii, îmi vine să urlu !!
Unde vă e mândria, femeilor? Merită oare nişte amărâţi de bani, liniştea voastră, merită respectul pierdut? Da, ştiu! Voi plecaţi, nu vă mai pasă, aşa sunteţi voi, dar în urma voastră rămân consecinţele. Mă crucesc, vă jur, când văd cum se miră cei de aici când întâlnesc români care îşi văd de treaba lor. Asta mă face să mă gândesc... sunteţi  atât de descurcăreţi, ştiţi  să faceţi  atât de multe, de ce trebuie să vă bateţi joc de voi? De ce e nevoie să denigraţi ţara nostră? În urma voastră pot veni copii voştri, nu vă gândiţi deloc cât de josnici sunteţi? Cum puteţi pune capul seara pe pernă ştiind că aţi lovit o femeie bolnavă şi neajutorată sau că aţi furat bani de la cea care s-a ataşat atât de mult de voi?

Femeie, cum naiba te-ai putut culca cu moşul de 60 de ani, care pute de la 10 metri? Nu ştiu cu cât te-a plătit şi nici nu mă interesează, ştiu doar că mai degrabă aş mătura străzile unui oraş întreg decât să fac aşa ceva.
Băiete, oare te crezi mai bărbat dacă violezi şi ucizi? Sau dacă furi aici iar în ţară defilezi cu o maşină închiriată? Chiar te ajută asta cu ceva? Eşti aşa de mândru de ceea ce ai realizat?
Mă doare când aud toate astea, mă doare să văd că există astfel de oameni, mă doare că trebuie să mă feresc de românii mei, mă doare că încet încet dispare tăria din vocea mea atunci când afirm că sunt româncă.
Doare omule, doare al naiba de tare!
Respectul, cinstea şi mândria ta omule sunt cele mai preţioase averi ale tale, nu le vinde nici pe milioane de euro. Astea îţi aduc liniştea sufletească, banii îi faci şi prin muncă cinstită. Eşti inteligent şi muncitor omule, eşti român, eşti obişnuit de mic să le faci pe toate.

Nimic nu se compară cu mulţumirea pe care o simţi atunci când mergi cu capul sus pe stradă, când eşti lăudat că te descurci în orice situaţie. Oricâţi bani ai fura, nu îţi poţi recâştiga mândria. Indiferent prin câte paturi te-ai perinda, niciodată nu vei putea afirma cu mândrie ca ai căştigat banii aia într-un mod decent. Poţi fura toată viaţa şi poate vei face averi, dar niciodată nu vei putea afirma că eşti un om cinstit!


Iar respectul? Respectul e diamantul suprem, române!

Pozele nu îmi aparțin.

vineri, 27 noiembrie 2015

Dacă ea încă e optimistă, eu de ce nu aş fi? Dacă ea încă speră, eu de ce nu aş face-o?

 .
Mereu am fost o fire optimistă şi mereu m-am încăpăţânat să văd frumosul in orice om întâlnit până acum. Chiar dacă am suferit, am fost rănită şi dezamăgită, nu am renunţat să sper, să cred că încă există  oameni cu suflet cald, oameni iubitori şi buni.
Îmi aduc aminte cum m-am simţit în urmă cu 2 luni şi jumătate, atunci când am ajuns în Italia cu 5 valize, un copil şi optimism cât cuprinde. Cu toate astea, am plâns o săptămână zi de zi, prin fiecare colţişor unde nu mă vedea nimeni. M-am trezit departe de toţi, fiind nevoită să am grijă de o doamnă care nu îşi poate folosi deloc mâinile, pe scurt... m-am panicat frate, s-a dus naiba tot optimismul meu.

Dar acea femeie care m-a speriat la început are o poveste de viaţă incredibilă şi îmi întăreşte zi de zi convingerea că încă există oameni cu sufletul cald.
Ca să mă înţelegeţi... nu a fost mereu aşa, s-a născut ca orice copil normal, a fost iubită şi cocolită de părinţi dar a luat o decizie care i-a distrus viaţa şi a adus-o în starea asta. Marea ei iubire, bărbatul care trebuia să o ocrotească, a adus-o în starea în care se află acum. A suferit enorm, i-au murit părinţii, fraţii, prietenele, nu poate să bea singură un pahar de apă atunci când îi e sete, nu poate mânca. Are mâini dar degeaba le are, dar cu toate astea este o femeie deosebită. O femeie care a ajuns să ne iubească  atât de mult, într-un timp atât de scurt.
O femeie care abia aşteaptă să sosească fiica mea de la şcoală şi care o strigă dimineaţa ca să îi dea bani să îşi cumpere o ciocolată, deşi venitul ei este modest.
O femeie care deşi are o casă micuţă, mi-a lăsat-o complet în grijă, fără să întrebe ce fac şi de ce fac aşa, doar să mă facă să mă simt ca acasă la mine.
O femeie care mă ceartă dimineaţa când mă vede tristă deşi ea este cea care ar avea mult mai multe motive decât am eu, ca să fie tristă.

O femeie care, atunci când este o zi însorită, îmi spune că ziua este la fel de frumoasă ca mine.
O femeie care mă ceartă că nu stau deloc, care se forţează să se ridice singură de pe scaun sau formează numere de telefon cu ajutorul paiului ţinut în gură, numai ca să nu mă cheme mereu.
O femeie căreia nu îi plac deloc animalele, dar, de dragul fiicei mele, vorbeşte cu un hamster. :)
O femeie care deşi nu a mai coborât din camera ei de 4 luni de zile, mă trimite în fiecare zi afară să citesc sau să alerg, ştiind cât de mult ador să le fac.
O femeie care tot timpul dăruieşte mici atenţii tuturor deşi multora nu prea le pasă de ea.
O femeie care îmi spune mereu să fiu atentă, să am grijă de mine şi să o las naiba de dietă că şi aşa sunt slabă de numa. :)))
O femeie care îmi spune că o să mă obişnuiesc să trăiesc cu dorul în suflet .
O femeie deosebită care ne iubeşte ca şi cum am face parte din familia ei. Mereu spune că mama mea este cea mai bună prietenă a ei, eu sunt fiica ei, iar micuţa mea este nepoţica ei.
O femeie care are atâtea motive să nu mai aibă încredere în oameni dar totuşi o face.
Da, sunt oameni cu un caracter urât, oameni care  dezamăgesc, care rănesc, dar asta nu înseamnă că toţi sunt la fel.

Iar eu? Eu aleg să văd în continuare frumosul în orice om întâlnit chiar dacă asta doare al naiba de tare câteodată !
Dacă ea încă e optimistă, eu de ce nu aş fi? Dacă ea încă speră, eu de ce nu aş face-o ?

Pozele nu îmi aparțin.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Fericirea poţi să o simţi şi dacă ai 2 valize cu tine, un căţel şi un purcel. ;)

Toată viaţa alergăm şi căutăm, niciodată nu suntem mulţumiţi cu ceea ce avem.
Alergăm după persoane iar atunci când le avem nu ştim să le preţuim ca mai apoi să plângem că le-am pierdut. 
Muncim pe brânci să facem bani, zi şi noapte câteodată, uităm de noi, uităm de copii, uităm să mai trăim, toate astea pentru a ne putea cumpăra o casă sau o maşină, să fim în rând cu ceilalţi. Şi oare merită timpul pierdut cu lucru în loc să îl petreci alături de cei dragi? Copii cresc şi astfel pierzi momentele frumoase, primii paşi, primele cuvinte.


Cel de lângă tine se poate sătura să tot stea singur şi să vorbească cu pereţii, asta în cazul fericit în care ai reuşit să îţi faci o familie.
Toată viaţa aşa o trăim, de la o zi la alta, uităm ce zi e azi dar nu uităm că trebuie să facem nu ştiu ce proiect pentru şeful. Uităm să citim o carte dar nu uităm locul unde am aşezat pixul pe biroul de la lucru. Uităm să petrecem timp cu noi dar nu uităm să petrecem ore în şir la muncă.
Uităm să ne bucurăm de lucruri simple, să fim fericiţi cu ceea ce avem, tot timpul vrem mai mult şi mai mult. Uităm să ne bucurăm că suntem sănătoşi, mereu ne plângem că nu avem bani, în schimb alţii şi-ar da toţi banii şi toată averea în schimbul sănătăţii. Ne plângem că nu avem bani să ne luăm ultima fiţă în materie de telefonie mobilă în timp ce mulţi nu au bani să îşi cumpere o pâine. Ne plângem că nu avem 20 de perechi de pantofi în timp ce mulţi umblă cu o pereche de tenişi ani de zile, pe căldură şi pe zăpadă.

Cumpărăm apă îmbuteliată în timp ce alţii beau apă din bălţi, cumpărăm mâncare nesănătoasă, cărucioare cu moţ frate, din care aruncăm jumătate, de cealaltă jumătate ne plângem că ne îngraşă dar tot o mâncăm, în timp ce alţii mănâncă din gunoaie.

Copii noştri strămbă din nas, sătui  până peste cap de atâtea dulciuri în timp ce există atâţia copii care nu au gustat în viaţa lor o ciocolată. Nu avem timp să ne bucurăm de o zi însorită, suntem prea stresaţi să observăm florile, soarele, zăpada, oamenii, în schimb alţii ar da orice ca să poată să vadă .
Nu avem timp  să ieşim să ne plimbăm în timp ce alţii visează zi şi noapte că pot păşi singuri. Ne plângem mereu de milă că suntem nefericiţi însă am văzut oameni pentru care fericirea ar fi să poată să bea singuri un pahar cu apă atunci când simt nevoia.
Şi totuşi nu se plâng atât de nefericirea lor cum o facem noi, care avem atâtea motive să fim bucuroşi.
Ce folos că avem bani dar nu avem fericire, avem case mobilate după ultima modă dar nu avem timp de stat în ele, avem maşini de fiţe dar nu avem timp să ne plimbăm cu ele, avem copii minunaţi pe care îi cresc bonele sau bunicii sau cresc singuri pentru că noi nu avem timp de stat cu ei. Avem timp de criticat şi judecat dar nu avem timp să observăm cât de răi suntem noi.

Plângem şi suferim după o iubire plecată departe, pe care nu o vom uita niciodată, dar care e sănătoasă, în timp ce sunt mulţi care nu îşi vor mai vedea niciodată iubiţii, soţii, copii sau părinţii, tragedie prietene, adevărată tragedie.
Avem nevoie de atât de puţine lucruri pentru a fi fericiţi, trebuie doar să ne deschidem ochii şi inima, să vedem şi să apreciem ceea ce avem înainte ca timpul şi viaţa să ne facă să regretăm ceea ce am avut dar nu am apreciat.

Ştiu, câteodată viaţa poate fi o aşa curvă, dar noi trebuie să vedem mereu frumosul din jurul nostru, trebuie să fim mereu optimişti, pentru că oricâte lovituri am primi, sunt alţii mult mai nefericiţi decât suntem noi. Plus de asta, orice încercare ne întăreşte şi orice dezamăgire ne deschide ochii.
Oricâţi bani am avea, oricâte case sau maşini... toate astea nu garantează fericirea. Fericirea depinde numai de felul nostru de a gândi.

Fericirea poţi să o simţi şi dacă ai 2 valize cu tine, un căţel şi un purcel.

Pozele nu îmi aparțin.

joi, 19 noiembrie 2015

Femeile aleg singurătatea pentru că nu mai au răbdare...


Ajungem la o anumită vârstă şi constatăm că preferăm să stăm singure decât alături de oricine. Asta nu înseamnă nici că suntem urâte, nici că suntem ciudate ci pur şi simplu nu mai avem răbdare .
 Nu mai avem răbdare să pierdem timpul, timpul nostru, alături de bărbaţi care habar nu au ce înseamnă să fie cu adevărat bărbaţi.
 Alături de băieţaşi care cred că dacă îţi fac un compliment de duzină, asta acoperă faptul că habar nu au să vorbească.
 Alături de cei care nu ştiu ce înseamnă să cucerească o femeie, pentru că vedeţi voi dragilor... punctul G al multora dintre femei se află pe umeri, nu între picioare. Dacă reuşiţi să cuceriţi mintea unei femei, să îi atingeţi sufletul, atunci o să  aveţi o femeie îndrăgostită.
 Alături de cei care cataloghează femeile în funcţie de mărimea cupelor de la sutien sau a dimensiunilor standard de 90-60-90.

 Alături de cei care defilează în maşini mişto şi au împresia că aşa cuceresc o femeie.
 Alături de cei care petrec ore întregi în faţa oglinzii sau prin mall-uri dar nu au timp pentru cei dragi.
 Alături de cei care îşi cumpără haine de fiţe şi parfumuri de firmă dar uită  să folosească gelul de duş.
 Aalături de cei care se laudă câte femei le-au trecut prin pat în loc să se laude cu binele făcut.
 Alături de cei care nu ştiu să dăruiască o floare din simplul motiv că astăzi este joi, ci o fac numai atunci când greşesc.
 Alături de cei care se cred superiori, care cred că locul unei femei este în bucătărie, nu la birou. Se cred superiori numai din cauză că au organe genitale masculine, dar nu văd că duc lipsă de neuroni.

 Alături de cei care lovesc o femeie. Ăştia? Ăştis sunt incapabili să se exprime, incapabili să se descurce  în viaţă... nişte frustraţi nenorociţi care marchează pe viaţă femei şi copii.
 Alături de cei care alergă în braţele primei femei dispuse să îi asculte în loc să încerce să discute cu femeia de lângă ei. Uită că cea de lângă ei trebuie să le fie şi prietenă, apoi îşi plâng de milă că au pierdut-o!
 Alături de cei indecişi, mincinoşi, libidinoşi, fără principii sau cu un caracter jegos... băieţeii !!
 La o anumită vârstă vrem să avem alături un  bărbat  adevărat, acel bărbat  care nu fuge atunci când apare o problemă ci îi caută soluţii.

 Acel bărbat care nu minte deoarece se respectă în primul rând pe el... ştie că nu minte  femeia ci se minte pe el.
 Acel  bărbat care  nu se culcă cu prietenele femeii de lângă el şi nici nu le priveşte în alt mod decât prietenos.
 Acel bărbat care îşi respectă partenera, atât în prezenţa cât şi în absenţa ei... el ştie că nu pe ea o înjoseşte ci se înjoseşte pe el însuşi.
 Acel bărbat care nu jigneşte şi cu atât mai mult... nu loveşte, deoarece e mult mai inteligent şi are principii. Alege în schimb să asculte, să discute, să sprijine şi să iubească.
 Acel bărbat curat atât la exterior cât şi în interior.

 Acel bărbat care ştie să îşi susţină partenera, să o încurajeze şi să o alinte la fel cum ştie cum să o certe atunci când greşeşte.
 Acel bărbat care te face să te topeşti atunci când îţi vorbeşte, nu te face să te ascunzi sub masă .
 Acel bărbat care îşi poartă femeia în inimă cu aceeaşi eleganţă cu care îşi poartă ceasul la mână.
 Acel bărbat care nu îşi controlează femeia la fiecare 5 minute şi nu face scene de gelozie penibile. El e conştient de bărbatul care e, ştie că femeia lui e a lui şi atât, că nu are nevoie de un alt bărbat în afară de el. El ştie ce fel de femeie are lângă el, pentru că un astfel de bărbat nu poate avea alături de el o femeie uşoară.

 Acel bărbat adevărat sprijină, iubeşte, critică, te învaţă, te alintă, te ridică, te ajută, are încredere şi e mândru că te are alături.
 Restul? Băieţei şi imaturi... detalii, simple detalii şi atât !
 Vedeţi voi dragii noştri bărbaţi...
Femeile aleg singurătatea pentru că nu mai au răbdare...

Pozele nu îmi aparțin.

luni, 9 noiembrie 2015

România mea frumoasă , de ce eşti aşa de rece? Unde îţi e mândria, unde îşi e respectul, unde îţi sunt legile,unde îţi sunt copii ?


România mea frumoasă, de ce eşti aşa de rece?
De ce eşti aşa de indiferentă faţă de copii tăi? Faţă de părinţi şi bunici? Oare eşti legată la ochi, eşti surdă şi incapabilă să gândeşti de una singură ?
România mea... eşti atât de mare, cum de te laşi aşa manipulată şi condusă?
Nu vezi tu oare că îţi pleacă copii în alte tări căutând respectul pe care tu nu îl poţi sau nu vrei să îl oferi, caută un trai mai bun în locul abuzului tău? Lasă în urmă copii ce plâng de dorul părinţilor şi părinţi ce plâng de dorul copiilor pe care poate nu mai apucă să îi vadă.

România mea, ţi-au murit nou-născuţii în maternităţi, locul care ar fi trebuit să le fie prima casă Românie!!
Cum ai putut rămâne indiferentă?
Ţi-au murit soldaţii în timp ce îşi făceau datoria, în timp ce te apărau, pe tine Românie! Pică avioanele şi elicopterele aşa cum picau cele de hărtie cu care mă jucam în copilărie. Pleacă soldaţii în războaie cu inima îndoită fără să ştie dacă îşi vor mai revedea familiile. Au murit tineri cu viitorul în faţă, oameni ce au lăsat în urmă copii şi familii suferinde. Şi din ce cauză ?Că nu ştii să îţi respecţi oamenii şi să îi apreciezi, lucrează zile şi nopţi şi pentru ce? Pentru salarii de mizerie şi asta numai ca să te apere Românie !!

Îţi mor bătrânii pe capete, de foame sau de boală, sau ce? Crezi că îşi pot permite foarte multe dintr-o pensie de 2 lei amărâţi? Ştii tu măcar Românie că sunt bătrâni care au pensie 1 leu? 1 leu Românie!!Nici măcar o pâine nu pot să îşi cumpere cu 1 leu. Şi asta după ce au muncit pe brânci ani întregi ca să îţi fie ţie mai bine Românie !

Mor pe capete oameni în spitale. De ce Românie, dacă dăm bani în fiecare lună pentru sănătate? De ce nu ne bagă nimeni în seamă dacă nu cotizăm la buzunare, de la portar pâna la medic, fără să ratăm vreunul? Pentru ce ne iei banii dacă nu beneficiem de nimic gratis, dacă pentru un rahat de analiză trebuie să te programezi cu 3 luni înainte? Păi şi dacă murim  până atunci? De ce trebuie să ne  aşteptăm  rândul să ne operăm, de ce trebuie să ne cumpărăm  până şi pansamentele, de ce trebuie să mai dormim  cu încă o persoană în pat, minim! De ce Românie?

De ce avem atâtea catedrale dar nu avem spitale? De ce preoţii sunt văzuţi ca nişte sfânţi iar tinerii care ascultă muzică rock sau merg la concerte sunt văzuţi ca nişte satanişti? Câţi preoţi nu fură, jignesc, profită, chiar violează copii de care trebuie să aibă grijă şi totuşi... câţi sunt închişi? În schimb sunt închişi cei care fură o pâine. Ai încercat măcar să afli ceva despre vreunul din cei decedaţi în clubul Colectiv înainte de ai cataloga drept satanişti? Ştii tu că erau copii inteligenţi, muncitori, cu suflet de milioane? Şi chiar dacă nu erau, au făcut cuiva vreun rău? De ce  cataloghezi şi nu încerci să cunoşti?
Ai o grămadă de profesori cărora le sar copii în cap, profesori care predau şi predau şi au o grămadă de cerinţe, dar care nu predau deloc şcoala vieţii. Ai tineri cu nota 10 pe linie care se aruncă de pe bloc pentru că nimeni nu îi înţelege, nimeni nu are timp de ei. Copii care sunt zilnic abuzaţi verbal sau fizic de către colegii lor. Elevi plecaţi să studieze la cele mai importante  universităţi , care ne fac să fim mândrii dar care rămân acolo deoarece sunt apreciaţi, plătiţi şi respectaţi. De ce nu iei atitudine?

România mea, stai un pic şi priveşte în jurul tău, uită-te unde s-a ajuns.Î ţi e frică să mai ieşi pe stradă deoarece rişti să te atace careva, mor oameni pentru 10 lei, fac oamenii infarct numai când văd factura de gaz sau de curent, cad oamenii pe stradă şi nu îi bagă nimeni în seamă.
Unde e compasiunea, blăndeţea, bucuria ?
Priveşte cum eşti minţită şi manipulată de sobolanii ce te lasă atât de uşor şi repede fără aer, iar fără aer mori draga mea Românie.
România mea, eşti atât de frumoasă, ai atătea bogăţii, de ce nu ai grijă de ele? De ce strici sau vinzi tot? De ce nu vrei să aibă şi nepoţii tăi de toate? Sau vrei să îi alungi pe toţi în alte tări? Pentru că în ritmul ăsta... la asta se va ajunge draga mea Românie.
România mea frumoasă, de ce eşti aşa de rece? Unde îţi e mândria, unde îți e respectul, unde îţi sunt legile, unde îţi sunt copii? Îmi vine să urlu când văd cum ai ajuns, România mea! Ridică-te, eşti atât de mare şi frumoasă !

Pozele nu îmi aparțin.

vineri, 30 octombrie 2015

Nu lăsa gunoiul altora să înlocuiască frumosul din inima ta!


Ne trezim bezmetici, plecăm la serviciu ca să câştigăm bani să putem cumpăra 5 ouă şi pantofii ăia roşii din vitrina mall-ului, ca să nu râdă "prietenii" de noi. Muncim pe rupte  ca să ne cumpărăm o maşină şmecheră , haine de firmă şi să avem un card din ăla VIP, aşa,ca să simţim că suntem importanţi.
Spălăm, gătim, facem curat, mergem la job, orice numai să ne ocupăm timpul, să nu simţim când trece, ca mai apoi să constatăm cu stupoare  că am îmbătrânit fără să simţim cu adevărat că am trăit... Când puii mei au trecut anii?

Suntem stresaţi şi ne enervăm, strigăm la copii noştrii ca mai apoi să ne cerem scuze sau ne vărsăm nervii pe oamenii care ne ies atunci în cale, nevinovaţi de altfel. Ne dăm seama că am greşit, dar răul e făcut deja!
 Ne recompensăm faţă de copii cu câte o jucărie sau le cumpărăm ceea ce îşi doresc, în loc să petrecem timp cu ei, să povestim cu ei, să ne jucăm. Nu, nu avem timp pentru ei, e mai uşor să îi cumpărăm, în aşa hal  am ajuns!
 Ne mascăm cearcănele datorate ratelor depăşite la bănci sau chiriilor pe care nu avem cu ce le plăti. Zâmbim frumos şi ne punem măşti în funcţie de oamenii pe care îi întâlnim, ne arătăm bucuroşi deşi suntem la pământ câteodată,numai să dăm bine în faţa lor, de parcă ei ne trăiesc viaţa, nu noi. Ne certăm copii că nu iau numai note de 10 şi îi comparăm cu ceilalţi colegi ai lor, în loc să îi încurajam, să vorbim cu ei, să îi lăudăm, să îi învăţăm că viaţa nu se rezumă numai la asta.
Condamnăm societatea pentru vremurile pe care am ajuns să le trăim, dar nu ne condamnăm pe noi pentru că îi permitem asta!

Ne vindem nemulţumirile pe un rahat de mărire de salariu, ne sacrificăm timpul lucrând peste program şi îndurăm reproşuri şi jigniri pentru că nu ne apreciem mai mult de atât!
Suntem prizonierii tehnologiei, nu mai ştim să vorbim, nu mai ştim să ne plimbăm de mână, să ne bucurăm de o dimineaţă superbă, să dăruim o floare fară motiv sau să facem un compliment sincer.
De fiecare dată când un imbecil ne insultă, ne schilodim respectul faţă de propria persoană, adunând în neregenerabila noastră inimă saci plini cu gunoiul altora până într-o zi, când, obosiţi de atâta
cărat, cedăm. Ajungem să ne simţim prinşi în capcană ca într-o pânză de păianjen şi dacă nu luptăm... murim.

 Toate astea pentru ce?
Omule, fă-ţi timp pentru a privi viaţa, fă-ţi cu adevărat timp, deschide ochii şi bucură-te!
Bucură-te pentru faptul că te-ai trezit azi dimineaţă şi că eşti sănătos, e un privilegiu pe care nu îl au toţi.
Bucură-te că poţi vedea răsăritul, poate pentru tine e un lucru banal, dar pentru omul care nu vede poate însemna totul.
Ridică-ţi ochii spre cer, e minunat,trage aer în piept şi simte bucuria, ești azi aici, eşti sănătos.
Priveşte copacii, admiră florile, simte mireasma, ajută pe cineva fără să aştepţi nimic înapoi, hrăneşte rândunelele, TRĂIEŞTE!

Trezeşte-te azi, mâine poate fi prea târziu!
Nu lăsa gunoiul altora să înlocuiască frumosul din inima ta!

Pozele nu îmi aparțin.

marți, 27 octombrie 2015

Pur şi simplu iubesc oamenii care ştiu să fie oameni!


Iubesc oamenii care încă se uită la desene animate şi nu se sfiesc să recunoască că încă le plac, care se joacă cu copii lor de-a v-aţi ascunselea sau  joacă fotbal, oamenii care  îşi păstrează sufletul de copil toată viaţa.
Iubesc oamenii care, dacă vor să danseze în plină stradă, o fac, pentru că îi doare fix în partea dorsală dacă cineva îi crede nebuni, oamenii care nu îşi ceartă copii care sar în băltocile rămase în urma ploilor, pentru că îşi aduc aminte cu câtă bucurie au făcut şi ei asta, unii poate o fac şi acum, de ce nu?

Iubesc oamenii cu sufletul frumos, oamenii sinceri cărora nu le este frică să se exprime liber, oamenii autentici. Chiar dacă nu îmi pică tot timpul bine sinceritatea lor, o iubesc. Ei nu îşi pun măşti în funcţie de omul pe care îl întâlnesc, lor nu le este frică că vor pierde oamenii dragi .
Iubesc oamenii calzi, buni, oamenii a căror frumuseţe interioară străluceşte mai tare decât cel mai scump diamant.
Iubesc oamenii care ştiu să râdă din toată inima, atât de mult încât ii dor obrajii şi burta.

Iubesc oamenii de la care am ce învăţa şi care mă ambiţionează să cresc, să vreau să aflu cât mai multe ,care nu se cred atotştiutori, oameni cărora nu le este ruşine să recunoască că nu ştiu ceva şi care se bucură atunci când învaţă ceva nou.
Iubesc oamenii care nu se lasă manipulaţi, îşi iau singuri deciziile în viaţă şi îşi asumă mereu ceea ce fac, pentru că sunt oameni cu caracter, nu sunt josnici şi meschini.
Iubesc oamenii care nu se plâng de încercările vieţii ci se scutură, se ridică şi merg mereu înainte, târâş sau alergând... dar în mod clar mai puternici. Ei ştiu că toate astea i-au întărit şi i-au făcut ceea ce sunt acum.
Iubesc oamenii care, deşi au fost dezamăgiţi de persoanele iubite, nu se închid în ei ci aleg să fie optimişti, care atunci când încep o nouă relaţie o fac cu inima deschisă şi cu aceeaşi dăruire ca de fiecare dată.
Iubesc oamenii care luptă să îşi îndeplinească visele, care fac facultatea la 50 de ani sau îşi iau permisul de conducere la 65 de ani. Care se îmbracă mişto şi alergă chiar dacă au 60 de ani. Bravo lor!


Iubesc oamenii care ştiu să fie fericiţi cu ceea ce au, care nu sunt invidioşi pe ceilalţi ci se bucură atunci când cineva realizează ceva. Care îşi văd de viaţa lor nu a vecinilor, care ştiu că un secret se păstrează nu se distribuie la RADIO ŞANŢ, oamenii care ştiu să fie prieteni adevăraţi şi care se simt bogaţi atunci când au prieteni.
Iubesc oamenii cărora le plac copii şi care iubesc  animalele sau dacă nu le iubesc, cel puţin nu le maltratează.

Iubesc oamenii amabili, oamenii care îţi zâmbesc atunci când cumperi pâine sau te ajută cu mare drag atunci cănd nu ştii să completezi un act, care te ajută fără un motiv ascuns... îmi fac ziua mai frumoasă astfel de oameni. Sunt într-adevăr puţini, dar sunt.
Iubesc cuplurile de bătrânei care se plimbă ţinându-se de mănă prin parc, pur şi simplu îi iubesc, mă fac să sper că voi face şi eu asta .

Sunt oamenii pe care îi vreau în viaţa mea si de care ţin atunci când îi întâlnesc. Iar cei pe care îi am în viaţa mea deja mă fac să mă simt bogată, mă ridică dacă sunt căzută şi râd cu mine, nu de mine!
Ştiu, categoria cealaltă de oameni atârnă mai greu... nu pot să nu le vorbesc, dar pot să le evit cât mai mult prezenţa.
După cum se spune: familia nu ţi-o poţi alege, dar prietenii da!
Pur şi simplu iubesc oamenii care ştiu să fie oameni!

Pozele nu îmi aparțin.

vineri, 23 octombrie 2015

Focul din inimă numai unul singur îl poate aprinde, focul din casă îl poţi aprinde singură !



 Femeile sunt  în mare parte, de două feluri: unele sunt iremediabil dependente, iar celelalte ( total opuse primei categorii ) sunt femeile independente.
Şi spun iremediabil dependente deoarece toată viaţa lor, de când sunt micuţe (măcar atunci au o scuză-sunt mici) şi până mor, depind de cineva. Îşi caută bărbaţi care să le întreţină din punct de vedere financiar, pentru că nu sunt în stare şi nici măcar nu îşi doresc să se întreţină singure. Îşi caută bărbaţi care să le facă cumpărăturile, să le facă curat, să facă totul dacă se poate în timp ce ele îşi petrec timpul preţios în saloanele de înfrumuseţare şi în mall-uri. Mai fac şi câte un copil pe care îl transformă în paşaportul lor către o viaţă mai BUNĂ, apoi îi  plasează cu mare bucurie bonelor. Da, sunt îmbrăcate după moda din Paris, au cutii întregi cu bijuterii la care altele nici măcar nu visează şi au cele mai scumpe şi sofisticate sticluţe de parfum.

Ai putea spune despre ele că sunt fericite, dar cele mai multe din ele au gheaţă în jurul inimii. Însă se complac în astfel de relaţii, aleg să îşi vândă fericirea pentru o sticluţă de parfum. Sunt femei a căror inimă nu se dezgheaţă toată viaţa deoarece cu banii poţi cumpăra lemne să faci focul în casă dar niciodată nu vei putea aprinde focul din inimă.
La polul opus se află femeile independente, femeile care iubesc să muncească, să îşi facă bani prin forţele proprii şi prin căi ortodoxe. Femei pe care le doare fix în cur, scuzaţi exprimarea, dacă bărbatul pe care îl iubesc are sau nu are bani, deoarece ştiu şi pot să se întreţină singure.
Femei care, chiar dacă sunt singure, nu disperă  şi nu pun mâna pe telefon să sune primul bărbat disponibil dacă li se arde un bec din baie, trebuie să bată un cui sau să facă focul, rezolvă singure. Unii bărbaţi fug de ele, iar alţii le numesc reci. Ele nu se lasă cumpărate şi nici impresionate de dulcegarii. Poate le poţi păcăli la început dar nu vei prinde rădăcini lângă ele, poate le vei încălzi patul o perioadă, dar dacă nu eşti ceea ce caută, nu vei reuşi niciodată să le încălzeşti sufletul indiferent căţi bani ai, cât eşti de frumos sau cât de multe becuri schimbi în casă!


Pe ele le poţi numi fericite, pentru că dacă iubesc un bărbat, îl iubesc cu adevărat pe el, îi iubesc frumuseţea interioară nu contul din bancă. Ele aleg  oricând singurătatea în locul companiei unui bărbat nepotrivit. Ele râd cu toată lumea, simpatizează puţini bărbaţi şi iubesc cu adevărat un singur bărbat şi anume pe cel care va  şti să le aprindă focul din inima îngheţată. Acel bărbat cu care pot vorbi toate prostiile posibile la fel cum pot vorbi și toate lucrurile importante și pe care simt că îl cunosc de o viață.
Pe acel bărbat îl vor purta toată viaţa în suflet, fericite că îl au lângă ele, fericite că iubesc, fericite că simt.
Cele care l-au pierdut... se vor gândi mereu la el, când va ploua sau când va fi soare, când vor vedea un film sau vor auzi o melodie.
Iar acele femei care încă nu l-au întâlnit, îl așteaptă.


Focul din inimă numai unul singur îl poate aprinde, focul din casă îl poţi aprinde singură !

Pozele nu îmi aparțin.

miercuri, 21 octombrie 2015

Te-ai măritat, ai tras obloanele şi ţi-ai pus basma!!


Eşti una dintre acele femei norocoase, ţi-ai întâlnit prinţul cu care ţi-ai întemeiat familia mult dorită. Ţi-ai făcut până şi acel copil pe care ţi l-ai dorit atât de mult. Ai un job destul de mişto, poţi spune ca viaţa a fost destul de darnică cu tine. Dar, deşi ai atâtea împliniri, te-ai schimbat, nu 90 de grade, nu 180 de grade, te-ai schimbat 360 de grade. De ce draga mea, te întreb eu acum?
Te-ai închis în casă, încet dar sigur te-ai îndepărtat de prietenii pe care îi aveai de atâta timp, îţi  izolezi copilul şi îţi ţii soţul lângă tine, iar dacă cumva îi dai bilet de  voie să iasă un pic afară, ai grijă să îl suni la fiecare 5 minute, aşa... să îl întrebi de sănătate.
Draga mea, de ce nu ieşi cu prietenele acum? Te-ai măritat şi nu mai ai timp pentru ele, pentru tine?Scuze jalnice draga mea. Nu ai de hrănit 10 copii, 7 câini, 2 pisici şi de strâns după un soţ împrăştiat. Şi chiar dacă ar fi fost aşa, tot îţi găseai timp, dacă vroiai, aşa că SCUZE şi atât!!

Sau poate te crezi superioară lor, acum nu îţi mai sunt de folos? Ai uitat că atunci când erai singură le căutai mereu, ieşeai mereu cu ele... atunci îţi erau prietene, acum nu îţi mai sunt?
De ce îţi ţi copilul copilul izolat, nu îl duci la petreceri, nu îl laşi să se joace cu alţi copii? Mda, ştiu, o să spui că îţi e frică că ia microbi, că se loveşte, bla, bla, bla.
Păi cum vrei să crească fără copii, fără să îşi bage mânuţele în nisip, să îi fure carameaua sau jucăria preferată altui copil? Fără julituri în coate şi în genunchi, șicane, îmbrânceli, dar şi râsete cu gura până la urechi ? Sau crezi că dacă îl ţii într-o bulă de aer, îi faci un mare bine?

Sau poate vrei să se ascundă toată viaţa lui după fusta ta, să nu fie în stare să îşi întemeieze o familie sau capabil să ia decizii de unul singur?
Vrei să creşti un copil sau un inadaptat? Draga mea, ai uitat ce copilărie frumoasă ai avut tu?
Oo, dar soţul draga mea? Crezi că dacă îl laşi să iasă la o şuetă, aşa ca între bărbaţi, ţi-l fură ALTA, aşa e?
De ce îl critici atunci când vrea să îşi ajute prietenii din copilarie, ăia care i-au fost mereu alături, care s-au dus să îl ajute în mijlocul nopţii fără să stea pe gânduri, i-au dat bani atunci când nu avea bani să îţi cumpere ţie flori şi l-au spijinit mereu? Acei prieteni adevăraţi pe care îi întâlneşti rar în viaţă şi asta dacă ai noroc!
De ce, că nu îţi place ţie de ei, ţi se par grosolani sau nu le înţelegi glumele? Păi stai liniştită fată că doar nu te culci cu ei!

Crezi oare că dacă vrea să te înşele, îl poţi controla tot timpul? Poate face asta şi în drumul spre pubela de gunoi, sau în timp ce cumpără paine, aşa că nu te mai agita aiurea, asta deja nu mai e iubire, e BOALĂ!
Fii ATENTĂ!
Dacă continui aşa, o să ajungi să nu te mai caute nimeni... deja se  cam întâmplă asta.
Ţine-ţi copilul închis în bula aia imaginară şi o să creşti un inadaptat, un incompetent.
Ţine-ţi soţul închis în casă, controlează-l tot timpul, îndepărtează-l de prieteni, calcă-i în picioare orgoliul lui de mascul, numai aşa poate vei găsi dulapurile goale într-o dimineaţa şi te vei întreba  unde ai greşit. Nu uita că de bărbatul ăla te-ai îndrăgostit, nu de căţeluşul de acum!

Draga mea, dacă v-aţi căsătorit asta nu îţi dă dreptul să pui stăpânire pe el, la fel cum nu înseamnă nici că viaţa voastră trebuie să se rezume numai la atât. Ieşi cu prietenele, fii la rândul tău o prietenă adevarată (e un sentiment de nedescris să ştii că cineva te consideră prietena ei cea mai bună, crede-mă! ), lasă-ţi copilul să crească, să evolueze, să înveţe să fie independent!
Lasă-i libertate soţului tău şi în acelaşi timp vei câştiga liniştea ta sufletească, lasă-i în pace prietenii, buni, răi, sunt ai lui... şi aşa îl vei face să te iubească tot mai mult!
Priveşte viaţa, priveşte oamenii, comunică, ieşi, TRĂIEŞTE!

Te-ai măritat, ai tras obloanele şi ţi-ai pus basma!!

Pozele nu îmi aparțin.

marți, 20 octombrie 2015

Femeie, respectă-te în puii mei !!!


Îmi e ruşine, ruşine şi scârbă de vremurile pe care am ajuns să le trăim, oare sunt o demodată sau vreo ciudată?
Chiar atât de ieftin te vinzi femeie? Chiar aşa de uşor te laşi prins în mreje, bărbate? De ce tânjiţi mereu dupa ceea ce este interzis?
Femeie, de ce nu poţi să glumeşti, să ai amici bărbaţi, cu care să ieşi la cafea sau cu care poţi povesti câte în lună şi stele, dar să te limitezi la amiciţie şi atât? Din cauza ta femeie sunt judecaţi toţi ceilalţi oameni cu caracter, care sunt în stare să facă diferenţa între o relaţie de amiciţie şi una de iubire, toţi cei care nu dau fuga in pat, pentru că nici măcar nu le trece asta prin minte, sunt buni amici şi atât!

Femeie, chiar atât de puţin te apreciezi şi te iubeşti încât renunţi la haine într-o secundă, dacă ţi se oferă un rahat de parfum, o plimbare cu maşina sau un compliment care probabil a fost folosit pentru toate femeile întâlnite înaintea ta? Cum naiba te mai poţi privi dimineaţa în oglindă după o partidă de sex, poate că nebun, dar tot sex pe interes e, iar asta nu prea te diferenţiază de o prostituată? Măcar aia e declarată femeie usoară, nu se ţine mare fiţoasă ca tine!

Femeie, din cauza ta toţi barbaţii au impresia că pot cumpăra pe oricine, pentru că tu nu ştii să apreciezi o plimbare prin parc, de mână sau o poveste pe o bancă, fără să vezi şi să auzi pe nimeni, numai pe cel de lăngă tine.
Femeie, de ce trebuie să ţi se aprindă călcâiele dupa bărbaţii luaţi? De ce te excită aştia mai mult decăt cei care sunt singuri, fără complicaţii, căţei, purcei sau copii? Sunt o grămadă de tipi mişto pe lumea asta şi tu îl vrei numai pe ăla! Pai, draga mea, eşti patetică, cu scuzele de rigoare dacă te-am jignit!
Femeie, de ce nu te mândreşti cu tine, de ce nu eşti o femeie independenta? Chiar atât de mult iţi place să te culci cu toţi burtoşii, moşii şi baloşii din lume? Dacă îţi dau bani să îţi cumperi ultimul model de poşetă  Louis Vuitton sau te duc în vacanţă in Grecia, dar te jignesc şi nu te respectă deloc, nu te face să te simţi de căcat?
Îi ceri bani ca să îţi cumperi şi tampoane?
Pe bune femeie, numai atât meriţi de la viaţa asta? Asta ai visat să faci atunci când erai mică?
Nu ai visat asta pentru viaţa ta, sigur ai visat să te realizezi în viaţă, păi şi atunci de ce îţi baţi joc de viaţa ta, de demnitatea ta?

 Luptă femeie pentru demnitatea ta, luptă şi fă-ţi viaţa aşa cum ai visat că vrei să fie. Eşti frumoasă, eşti inteligentă şi poţi munci şi tu cât munceşte un bărbat, aşa îţi poţi cumpăra tot ce îţi doreşti tu, dar cu banii făcuţi prin munca ta, nu cu banii câştigaţi făcând sex cu toţi burtoşii. E al naiba de bine când îţi cumperi ceva cu banii tăi, nu cred ca se compară cu orgasmul simţit cu ei, cu burtoşii (asta dăcă ai noroc şi ăia se gândesc şi la tine).
Luptă femeie si fă-te respectată, nu ne face de râs, lupta pentru visurile tale, nu accepta lângă tine bărbaţi care te maltratează şi nu te respectă, aştia nu merită nici măcar să îi priveşti. Trăieşte-ţi viaţa aşa cum vrei, femeie, fă sex cât vrei dacă asta vrei, du-te în concedii unde vrei şi cumpără-ţi tot ce vrei, dar fă-le cu demnitate, astfel poţi pune capul liniştită seara pe pernă şi nu o să ai regrete că ţi-ai  bătut joc de viaţa ta, de corpul tău, de tine.

Femeie, respectă-te în puii mei !!!

Pozele nu îmi aparțin.