Nu lăsa gunoiul altora să înlocuiască frumosul din inima ta!

Ne trezim bezmetici, plecăm la serviciu ca să câştigăm bani să putem cumpăra 5 ouă şi pantofii ăia roşii din vitrina mall-ului, ca să nu râdă "prietenii" de noi. Muncim pe rupte  ca să ne cumpărăm o maşină şmecheră , haine de firmă şi să avem un card din ăla VIP, aşa,ca să simţim că suntem importanţi.
Spălăm, gătim, facem curat, mergem la job, orice numai să ne ocupăm timpul, să nu simţim când trece, ca mai apoi să constatăm cu stupoare  că am îmbătrânit fără să simţim cu adevărat că am trăit... Când puii mei au trecut anii?

Suntem stresaţi şi ne enervăm, strigăm la copii noştrii ca mai apoi să ne cerem scuze sau ne vărsăm nervii pe oamenii care ne ies atunci în cale, nevinovaţi de altfel. Ne dăm seama că am greşit, dar răul e făcut deja!
 Ne recompensăm faţă de copii cu câte o jucărie sau le cumpărăm ceea ce îşi doresc, în loc să petrecem timp cu ei, să povestim cu ei, să ne jucăm. Nu, nu avem timp pentru ei, e mai uşor să îi cumpărăm, în aşa hal  am ajuns!
 Ne mascăm cearcănele datorate ratelor depăşite la bănci sau chiriilor pe care nu avem cu ce le plăti. Zâmbim frumos şi ne punem măşti în funcţie de oamenii pe care îi întâlnim, ne arătăm bucuroşi deşi suntem la pământ câteodată,numai să dăm bine în faţa lor, de parcă ei ne trăiesc viaţa, nu noi. Ne certăm copii că nu iau numai note de 10 şi îi comparăm cu ceilalţi colegi ai lor, în loc să îi încurajam, să vorbim cu ei, să îi lăudăm, să îi învăţăm că viaţa nu se rezumă numai la asta.
Condamnăm societatea pentru vremurile pe care am ajuns să le trăim, dar nu ne condamnăm pe noi pentru că îi permitem asta!

Ne vindem nemulţumirile pe un rahat de mărire de salariu, ne sacrificăm timpul lucrând peste program şi îndurăm reproşuri şi jigniri pentru că nu ne apreciem mai mult de atât!
Suntem prizonierii tehnologiei, nu mai ştim să vorbim, nu mai ştim să ne plimbăm de mână, să ne bucurăm de o dimineaţă superbă, să dăruim o floare fară motiv sau să facem un compliment sincer.
De fiecare dată când un imbecil ne insultă, ne schilodim respectul faţă de propria persoană, adunând în neregenerabila noastră inimă saci plini cu gunoiul altora până într-o zi, când, obosiţi de atâta
cărat, cedăm. Ajungem să ne simţim prinşi în capcană ca într-o pânză de păianjen şi dacă nu luptăm... murim.

 Toate astea pentru ce?
Omule, fă-ţi timp pentru a privi viaţa, fă-ţi cu adevărat timp, deschide ochii şi bucură-te!
Bucură-te pentru faptul că te-ai trezit azi dimineaţă şi că eşti sănătos, e un privilegiu pe care nu îl au toţi.
Bucură-te că poţi vedea răsăritul, poate pentru tine e un lucru banal, dar pentru omul care nu vede poate însemna totul.
Ridică-ţi ochii spre cer, e minunat,trage aer în piept şi simte bucuria, ești azi aici, eşti sănătos.
Priveşte copacii, admiră florile, simte mireasma, ajută pe cineva fără să aştepţi nimic înapoi, hrăneşte rândunelele, TRĂIEŞTE!

Trezeşte-te azi, mâine poate fi prea târziu!
Nu lăsa gunoiul altora să înlocuiască frumosul din inima ta!

Pozele nu îmi aparțin.

Pur şi simplu iubesc oamenii care ştiu să fie oameni!

Iubesc oamenii care încă se uită la desene animate şi nu se sfiesc să recunoască că încă le plac, care se joacă cu copii lor de-a v-aţi ascunselea sau  joacă fotbal, oamenii care  îşi păstrează sufletul de copil toată viaţa.
Iubesc oamenii care, dacă vor să danseze în plină stradă, o fac, pentru că îi doare fix în partea dorsală dacă cineva îi crede nebuni, oamenii care nu îşi ceartă copii care sar în băltocile rămase în urma ploilor, pentru că îşi aduc aminte cu câtă bucurie au făcut şi ei asta, unii poate o fac şi acum, de ce nu?

Iubesc oamenii cu sufletul frumos, oamenii sinceri cărora nu le este frică să se exprime liber, oamenii autentici. Chiar dacă nu îmi pică tot timpul bine sinceritatea lor, o iubesc. Ei nu îşi pun măşti în funcţie de omul pe care îl întâlnesc, lor nu le este frică că vor pierde oamenii dragi .
Iubesc oamenii calzi, buni, oamenii a căror frumuseţe interioară străluceşte mai tare decât cel mai scump diamant.
Iubesc oamenii care ştiu să râdă din toată inima, atât de mult încât ii dor obrajii şi burta.

Iubesc oamenii de la care am ce învăţa şi care mă ambiţionează să cresc, să vreau să aflu cât mai multe ,care nu se cred atotştiutori, oameni cărora nu le este ruşine să recunoască că nu ştiu ceva şi care se bucură atunci când învaţă ceva nou.
Iubesc oamenii care nu se lasă manipulaţi, îşi iau singuri deciziile în viaţă şi îşi asumă mereu ceea ce fac, pentru că sunt oameni cu caracter, nu sunt josnici şi meschini.
Iubesc oamenii care nu se plâng de încercările vieţii ci se scutură, se ridică şi merg mereu înainte, târâş sau alergând... dar în mod clar mai puternici. Ei ştiu că toate astea i-au întărit şi i-au făcut ceea ce sunt acum.
Iubesc oamenii care, deşi au fost dezamăgiţi de persoanele iubite, nu se închid în ei ci aleg să fie optimişti, care atunci când încep o nouă relaţie o fac cu inima deschisă şi cu aceeaşi dăruire ca de fiecare dată.
Iubesc oamenii care luptă să îşi îndeplinească visele, care fac facultatea la 50 de ani sau îşi iau permisul de conducere la 65 de ani. Care se îmbracă mişto şi alergă chiar dacă au 60 de ani. Bravo lor!

Iubesc oamenii care ştiu să fie fericiţi cu ceea ce au, care nu sunt invidioşi pe ceilalţi ci se bucură atunci când cineva realizează ceva. Care îşi văd de viaţa lor nu a vecinilor, care ştiu că un secret se păstrează nu se distribuie la RADIO ŞANŢ, oamenii care ştiu să fie prieteni adevăraţi şi care se simt bogaţi atunci când au prieteni.
Iubesc oamenii cărora le plac copii şi care iubesc  animalele sau dacă nu le iubesc, cel puţin nu le maltratează.

Iubesc oamenii amabili, oamenii care îţi zâmbesc atunci când cumperi pâine sau te ajută cu mare drag atunci cănd nu ştii să completezi un act, care te ajută fără un motiv ascuns... îmi fac ziua mai frumoasă astfel de oameni. Sunt într-adevăr puţini, dar sunt.
Iubesc cuplurile de bătrânei care se plimbă ţinându-se de mănă prin parc, pur şi simplu îi iubesc, mă fac să sper că voi face şi eu asta .

Sunt oamenii pe care îi vreau în viaţa mea si de care ţin atunci când îi întâlnesc. Iar cei pe care îi am în viaţa mea deja mă fac să mă simt bogată, mă ridică dacă sunt căzută şi râd cu mine, nu de mine!
Ştiu, categoria cealaltă de oameni atârnă mai greu... nu pot să nu le vorbesc, dar pot să le evit cât mai mult prezenţa.
După cum se spune: familia nu ţi-o poţi alege, dar prietenii da!
Pur şi simplu iubesc oamenii care ştiu să fie oameni!

Pozele nu îmi aparțin.

Focul din inimă numai unul singur îl poate aprinde, focul din casă îl poţi aprinde singură !

 Femeile sunt  în mare parte, de două feluri: unele sunt iremediabil dependente, iar celelalte ( total opuse primei categorii ) sunt femeile independente.
Şi spun iremediabil dependente deoarece toată viaţa lor, de când sunt micuţe (măcar atunci au o scuză-sunt mici) şi până mor, depind de cineva. Îşi caută bărbaţi care să le întreţină din punct de vedere financiar, pentru că nu sunt în stare şi nici măcar nu îşi doresc să se întreţină singure. Îşi caută bărbaţi care să le facă cumpărăturile, să le facă curat, să facă totul dacă se poate în timp ce ele îşi petrec timpul preţios în saloanele de înfrumuseţare şi în mall-uri. Mai fac şi câte un copil pe care îl transformă în paşaportul lor către o viaţă mai BUNĂ, apoi îi  plasează cu mare bucurie bonelor. Da, sunt îmbrăcate după moda din Paris, au cutii întregi cu bijuterii la care altele nici măcar nu visează şi au cele mai scumpe şi sofisticate sticluţe de parfum.

Ai putea spune despre ele că sunt fericite, dar cele mai multe din ele au gheaţă în jurul inimii. Însă se complac în astfel de relaţii, aleg să îşi vândă fericirea pentru o sticluţă de parfum. Sunt femei a căror inimă nu se dezgheaţă toată viaţa deoarece cu banii poţi cumpăra lemne să faci focul în casă dar niciodată nu vei putea aprinde focul din inimă.
La polul opus se află femeile independente, femeile care iubesc să muncească, să îşi facă bani prin forţele proprii şi prin căi ortodoxe. Femei pe care le doare fix în cur, scuzaţi exprimarea, dacă bărbatul pe care îl iubesc are sau nu are bani, deoarece ştiu şi pot să se întreţină singure.
Femei care, chiar dacă sunt singure, nu disperă  şi nu pun mâna pe telefon să sune primul bărbat disponibil dacă li se arde un bec din baie, trebuie să bată un cui sau să facă focul, rezolvă singure. Unii bărbaţi fug de ele, iar alţii le numesc reci. Ele nu se lasă cumpărate şi nici impresionate de dulcegarii. Poate le poţi păcăli la început dar nu vei prinde rădăcini lângă ele, poate le vei încălzi patul o perioadă, dar dacă nu eşti ceea ce caută, nu vei reuşi niciodată să le încălzeşti sufletul indiferent căţi bani ai, cât eşti de frumos sau cât de multe becuri schimbi în casă!

Pe ele le poţi numi fericite, pentru că dacă iubesc un bărbat, îl iubesc cu adevărat pe el, îi iubesc frumuseţea interioară nu contul din bancă. Ele aleg  oricând singurătatea în locul companiei unui bărbat nepotrivit. Ele râd cu toată lumea, simpatizează puţini bărbaţi şi iubesc cu adevărat un singur bărbat şi anume pe cel care va  şti să le aprindă focul din inima îngheţată. Acel bărbat cu care pot vorbi toate prostiile posibile la fel cum pot vorbi și toate lucrurile importante și pe care simt că îl cunosc de o viață.
Pe acel bărbat îl vor purta toată viaţa în suflet, fericite că îl au lângă ele, fericite că iubesc, fericite că simt.
Cele care l-au pierdut... se vor gândi mereu la el, când va ploua sau când va fi soare, când vor vedea un film sau vor auzi o melodie.
Iar acele femei care încă nu l-au întâlnit, îl așteaptă.

Focul din inimă numai unul singur îl poate aprinde, focul din casă îl poţi aprinde singură !

Pozele nu îmi aparțin.

Te-ai măritat, ai tras obloanele şi ţi-ai pus basma!!

Eşti una dintre acele femei norocoase, ţi-ai întâlnit prinţul cu care ţi-ai întemeiat familia mult dorită. Ţi-ai făcut până şi acel copil pe care ţi l-ai dorit atât de mult. Ai un job destul de mişto, poţi spune ca viaţa a fost destul de darnică cu tine. Dar, deşi ai atâtea împliniri, te-ai schimbat, nu 90 de grade, nu 180 de grade, te-ai schimbat 360 de grade. De ce draga mea, te întreb eu acum?
Te-ai închis în casă, încet dar sigur te-ai îndepărtat de prietenii pe care îi aveai de atâta timp, îţi  izolezi copilul şi îţi ţii soţul lângă tine, iar dacă cumva îi dai bilet de  voie să iasă un pic afară, ai grijă să îl suni la fiecare 5 minute, aşa... să îl întrebi de sănătate.
Draga mea, de ce nu ieşi cu prietenele acum? Te-ai măritat şi nu mai ai timp pentru ele, pentru tine?Scuze jalnice draga mea. Nu ai de hrănit 10 copii, 7 câini, 2 pisici şi de strâns după un soţ împrăştiat. Şi chiar dacă ar fi fost aşa, tot îţi găseai timp, dacă vroiai, aşa că SCUZE şi atât!!

Sau poate te crezi superioară lor, acum nu îţi mai sunt de folos? Ai uitat că atunci când erai singură le căutai mereu, ieşeai mereu cu ele... atunci îţi erau prietene, acum nu îţi mai sunt?
De ce îţi ţi copilul copilul izolat, nu îl duci la petreceri, nu îl laşi să se joace cu alţi copii? Mda, ştiu, o să spui că îţi e frică că ia microbi, că se loveşte, bla, bla, bla.
Păi cum vrei să crească fără copii, fără să îşi bage mânuţele în nisip, să îi fure carameaua sau jucăria preferată altui copil? Fără julituri în coate şi în genunchi, șicane, îmbrânceli, dar şi râsete cu gura până la urechi ? Sau crezi că dacă îl ţii într-o bulă de aer, îi faci un mare bine?

Sau poate vrei să se ascundă toată viaţa lui după fusta ta, să nu fie în stare să îşi întemeieze o familie sau capabil să ia decizii de unul singur?
Vrei să creşti un copil sau un inadaptat? Draga mea, ai uitat ce copilărie frumoasă ai avut tu?
Oo, dar soţul draga mea? Crezi că dacă îl laşi să iasă la o şuetă, aşa ca între bărbaţi, ţi-l fură ALTA, aşa e?
De ce îl critici atunci când vrea să îşi ajute prietenii din copilarie, ăia care i-au fost mereu alături, care s-au dus să îl ajute în mijlocul nopţii fără să stea pe gânduri, i-au dat bani atunci când nu avea bani să îţi cumpere ţie flori şi l-au spijinit mereu? Acei prieteni adevăraţi pe care îi întâlneşti rar în viaţă şi asta dacă ai noroc!
De ce, că nu îţi place ţie de ei, ţi se par grosolani sau nu le înţelegi glumele? Păi stai liniştită fată că doar nu te culci cu ei!

Crezi oare că dacă vrea să te înşele, îl poţi controla tot timpul? Poate face asta şi în drumul spre pubela de gunoi, sau în timp ce cumpără paine, aşa că nu te mai agita aiurea, asta deja nu mai e iubire, e BOALĂ!
Fii ATENTĂ!
Dacă continui aşa, o să ajungi să nu te mai caute nimeni... deja se  cam întâmplă asta.
Ţine-ţi copilul închis în bula aia imaginară şi o să creşti un inadaptat, un incompetent.
Ţine-ţi soţul închis în casă, controlează-l tot timpul, îndepărtează-l de prieteni, calcă-i în picioare orgoliul lui de mascul, numai aşa poate vei găsi dulapurile goale într-o dimineaţa şi te vei întreba  unde ai greşit. Nu uita că de bărbatul ăla te-ai îndrăgostit, nu de căţeluşul de acum!

Draga mea, dacă v-aţi căsătorit asta nu îţi dă dreptul să pui stăpânire pe el, la fel cum nu înseamnă nici că viaţa voastră trebuie să se rezume numai la atât. Ieşi cu prietenele, fii la rândul tău o prietenă adevarată (e un sentiment de nedescris să ştii că cineva te consideră prietena ei cea mai bună, crede-mă! ), lasă-ţi copilul să crească, să evolueze, să înveţe să fie independent!
Lasă-i libertate soţului tău şi în acelaşi timp vei câştiga liniştea ta sufletească, lasă-i în pace prietenii, buni, răi, sunt ai lui... şi aşa îl vei face să te iubească tot mai mult!
Priveşte viaţa, priveşte oamenii, comunică, ieşi, TRĂIEŞTE!

Te-ai măritat, ai tras obloanele şi ţi-ai pus basma!!

Pozele nu îmi aparțin.

Femeie, respectă-te în puii mei !!!

Îmi e ruşine, ruşine şi scârbă de vremurile pe care am ajuns să le trăim, oare sunt o demodată sau vreo ciudată?

Chiar atât de ieftin te vinzi femeie? Chiar aşa de uşor te laşi prins în mreje, bărbate? De ce tânjiţi mereu dupa ceea ce este interzis?

Femeie, de ce nu poţi să glumeşti, să ai amici bărbaţi, cu care să ieşi la cafea sau cu care poţi povesti câte în lună şi stele, dar să te limitezi la amiciţie şi atât? Din cauza ta femeie sunt judecaţi toţi ceilalţi oameni cu caracter, care sunt în stare să facă diferenţa între o relaţie de amiciţie şi una de iubire, toţi cei care nu dau fuga in pat, pentru că nici măcar nu le trece asta prin minte, sunt buni amici şi atât!

Femeie, chiar atât de puţin te apreciezi şi te iubeşti încât renunţi la haine într-o secundă, dacă ţi se oferă un rahat de parfum, o plimbare cu maşina sau un compliment care probabil a fost folosit pentru toate femeile întâlnite înaintea ta? Cum naiba te mai poţi privi dimineaţa în oglindă după o partidă de sex, poate că nebun, dar tot sex pe interes e, iar asta nu prea te diferenţiază de o prostituată? Măcar aia e declarată femeie usoară, nu se ţine mare fiţoasă ca tine!

Femeie, din cauza ta toţi barbaţii au impresia că pot cumpăra pe oricine, pentru că tu nu ştii să apreciezi o plimbare prin parc, de mână sau o poveste pe o bancă, fără să vezi şi să auzi pe nimeni, numai pe cel de lăngă tine.

Femeie, de ce trebuie să ţi se aprindă călcâiele dupa bărbaţii luaţi? De ce te excită aştia mai mult decăt cei care sunt singuri, fără complicaţii, căţei, purcei sau copii? Sunt o grămadă de tipi mişto pe lumea asta şi tu îl vrei numai pe ăla! Pai, draga mea, eşti patetică, cu scuzele de rigoare dacă te-am jignit!

Femeie, de ce nu te mândreşti cu tine, de ce nu eşti o femeie independenta? Chiar atât de mult iţi place să te culci cu toţi burtoşii, moşii şi baloşii din lume? Dacă îţi dau bani să îţi cumperi ultimul model de poşetă  Louis Vuitton sau te duc în vacanţă in Grecia, dar te jignesc şi nu te respectă deloc, nu te face să te simţi de căcat?

Îi ceri bani ca să îţi cumperi şi tampoane?

Pe bune femeie, numai atât meriţi de la viaţa asta? Asta ai visat să faci atunci când erai mică?

Nu ai visat asta pentru viaţa ta, sigur ai visat să te realizezi în viaţă, păi şi atunci de ce îţi baţi joc de viaţa ta, de demnitatea ta?

 Luptă femeie pentru demnitatea ta, luptă şi fă-ţi viaţa aşa cum ai visat că vrei să fie. Eşti frumoasă, eşti inteligentă şi poţi munci şi tu cât munceşte un bărbat, aşa îţi poţi cumpăra tot ce îţi doreşti tu, dar cu banii făcuţi prin munca ta, nu cu banii câştigaţi făcând sex cu toţi burtoşii. E al naiba de bine când îţi cumperi ceva cu banii tăi, nu cred ca se compară cu orgasmul simţit cu ei, cu burtoşii (asta dăcă ai noroc şi ăia se gândesc şi la tine).

Luptă femeie si fă-te respectată, nu ne face de râs, lupta pentru visurile tale, nu accepta lângă tine bărbaţi care te maltratează şi nu te respectă, aştia nu merită nici măcar să îi priveşti. Trăieşte-ţi viaţa aşa cum vrei, femeie, fă sex cât vrei dacă asta vrei, du-te în concedii unde vrei şi cumpără-ţi tot ce vrei, dar fă-le cu demnitate, astfel poţi pune capul liniştită seara pe pernă şi nu o să ai regrete că ţi-ai  bătut joc de viaţa ta, de corpul tău, de tine.

Femeie, respectă-te în puii mei !!!

Pozele nu îmi aparțin.

Aştept să te cunosc, sau poate doar... aştept să vi !

 Aştept...
Aştept mesajele  care îmi urează "Bună dimineaţa! ", aştept măngâierile care mă fac să uit de toate încercările penibile ale vieţii, aştept să simt căldura braţelor atât de puternice care îmi oferă atâta siguranţă.

Îmi e dor să îţi adulmec mirosul de parfum combinat cu mirosul de tutun, un miros care mă îmbată, dar mă îmbată de fericire. Mi ne imaginez la fereastra casei noastre, tu fumând şi eu stând lipită de spatele tău, iubindu-ne, jucându-ne, râzând... aşa ca doi nebuni ce suntem.
Îmi e dor de conversaţiile noastre până dimineaţa, de nopţile nedormite, fără să ne pese că a doua zi mergem la lucru.
Îmi e dor de leneveala în pat şi de văzut filme până la 6 dimineaţa, printre castroane cu floricele, iubire şi râsete zgomotoase.

Aştept să aud uşa de la intrarea casei noastre, Doamne cum îmi bate inima ştiind ca eşti tu. Ştii? te aşteptam să te întorci de azi dimineaţă, mi s-a făcut dor de tine după 2 secunde de când ai plecat.
Îmi e dor de încăpătânarea ta, de gelozia moderată care îmi demonstrează cât de mult mă iubeşti. Îmi e dor să îţi spun că tu eşti singurul bărbat din viaţa mea, asta până îmi vei face minim un băieţel care să fie la fel de frumos şi de inteligent cum eşti tu.
Aştept să te văd jucându-te cu copii noştrii, cred că ai fi un tată perfect, nu s-ar putea altfel.
Aştept să îmi cumperi câinele pe care ai promis că mi-l vei cumpăra, ca apoi eu să mai cumpăr încă doi şi să adopt alţi 5 câini şi 2 pisici.

Aştept să mergem la pescuit pe malul lacului, să ne amuzăm de stângăcia noastră, să spunem bancuri şi să  râdem în hohote, să trăim clipe minunate. Îmi e dor să mă înveleşti să nu îmi fie frig şi să mă tragi de nasul meu rece, din cauză că nu vreau să fiu mai atentă.
Îmi e dor să îţi fiu prietenă, iubită, amantă... doamnă în societate, gospodină în bucătărie, îngeraş şi drăcuşor, aşa cum ştii numai tu să mă faci să fiu.
Îmi e dor de tine frumosul meu, iubitul meu, profesorul meu, criticul meu, amantul meu, masculul meu, singurul bărbat din viaţa mea, viitor şoţ şi tatăl copiilor noştri.

Aştept să îmbătrânim impreună, sunt convinsă ca vom rămâne la fel de nebuni... când vom avea vreo 70 de ani, sufletul nostru tot tânar va fi. Vârsta nu ne va împiedica să învaţam lucruri noi, să sărim cu paraşuta sau să facem dragoste, când plouă, pe capota maşinii încă caldă.

Îmi e dor să îţi aud vocea... şi acum îmi aduc aminte de prima dată când am vorbit, m-am bâlbâit ca o şcolăriţă, eu, asta puternică şi de neintimidat.
Te aştept... te aştept să îmi dărâmi zidurile ridicate şi să îmi topeşti gheaţa care îmi înconjoară inima, aştept să îmblânzeşti leoaica din mine, numai tu poti face asta, dragul meu!

Aştept să te cunosc, sau poate doar... aştept să vi !

PERFECŢIILOR, ştiţi ceva? Sunteţi jalnici, în puii mei!

E un fapt demonstrat ca noi, pamântenii :), ne facem o primă impresie  referitoare la persoanele pe care le întâlnim, în primele 5 secunde. Dar Doamne! Cât de mult greşim! E foarte uşor să cataloghezi un om înainte de a-i acorda şansa să îţi arate ce fel de personalitate are, dacă este un om bun sau un om rău, daca are principii sau este un om fără caracter, fără suflet.

Cât vă mai place să judecaţi oamenii, să criticaţi, să invidiaţi! Credeţi că e uşor pentru o femeie să stea într-o căsnicie alături de un om care o maltratează fizic si verbal, care acum o loveşte si şterge cu ea pe jos, iar mâine dimineaţă o ia în braţe, îi spune că o iubeşte, că îi pare rău, că nu se va mai repeta, dar că vina este tot a ei?  Staţi şi bârfiţi, vă gandiţi că cine ştie ce face ea, femeia sau credeţi că femeia mai trebuie si "mangâiată cu palma" din cand în cand, aşa, ca să nu uite care îi e locul?  Păi care îi e locul femeii, vă intreb eu pe voi, ăştia care nu stiţi să faceţi altceva toată ziua, decât să staţi să judecaţi?

V-aţi pus măcar o singură dată în locul acestor femei? V-aţi întrebat măcar o data în viata voastră "perfectă" ce simt aceste femei, cum se  gândesc dimineaţa cum pot ascunde urmele "iubirii" omului pe care îl credeau ALESUL? Sau cum se chinuie să ascundă lacrimile sub forma unui zâmbet fals, atunci când copii le intreabă de ce sunt triste? Sau cum se simt copii care cresc într-un astfel de mediu?

Sau atunci când ies dimineaţa din casă şi se întâlnesc cu vecinii pe scară, dar nu au curajul să ridice ochii din pamânt deoarece le este ruşine? Da, ruşine, deoarece ele se simt vinovate, se simt incapabile, se simt urâte. Şi DA, aveţi dreptate, vina este în primul rând a lor că acceptă aşa ceva, dar este şi a voastră, "perfecţiilor", pentru că în loc să încercaţi să înţelegeţi... judecaţi, iar în loc să ajutaţi... sunteţi nepăsători.

Sau v-ati gândit vreodata că omul îmbrăcat în haine rupte si murdare, pe langă care treceţi zilnic şi pe care îl înjuraţi sau îl goniţi, a fost cândva un mare director, apreciat, cu o soţie superba şi o fiica care erau totul pentru el? Ca le-a pierdut într-un tragic accident, iar el nu şi-a mai revenit din asta? Că are un suflet de milioane si că împarte cu ceilalti aflaţi în aceeaşi situaţie cu el, tot ce primeşte? Nu, pentru că e mai uşor să îl scuipaţi şi să îi vorbiţi urât.

Sau femeia care îşi vinde trupul pentru că altfel copilul i-ar muri de foame? V-aţi gândit vreodata că poate demonul de maică-sa a obligat-o să se culce cu barbaţi de la vârsta de 11 ani, iar "tăticii ei"  îi ţineau noaptea de cald? Păi normal că nu v-aţi gândit, asta ar însemna să aveţi mai mulţi neuroni. E mult mai usor şi practic să o numim prostituată şi să o facem în toate felurile.

Sau să vă daţi cu părerea despre bărbatul care divorţeaza de femeia perfecta, care are un job super tare, e mereu elegantă şi amabilă Pai ştiţi voi ce este între ei? Stiţi voi că poate nu îsi mai vorbeau ca doi iubiţi de 1 an de zile, că se simţeau ca doi străini, ca doi colegi de apartament?

Sau de câte ori nu aţi judecat oamenii care nu au făcut copii? E uşor să stai să critici, să zici că sunt egoişti, că vor numai să se distreze, că un copil i-ar incomoda. Dar v-aţi gândit voi vreodată că ei încearcă de ani de zile să facă copii, că urmează tratamente foarte scumpe si că ea plânge în fiecare lună când realizează că nici acum nu se întâmplă minunea? Sau că pur şi simplu nu se simte pregătită să facă copii? Nu, normal că nu vă gândiţi, e mai uşor să criticaţi!

Nu trebuie să ajutaţi fraţilor, dar măcar nu mai catalogaţi, nu mai judecaţi, vedeţi-vă de viaţa voastră perfectă şi atât!

Fiecare om e stăpân pe viaţa lui, fiecare îsi trăieşte viaţa aşa cum vrea. Niciunul nu suntem perfecţi, dar toţi suntem oameni si daca facem ceva greşit, noi trăim cu asta, nu altcineva.

Data viitoare când te plictiseşti şi te gândeşti să îl judeci pe vecinul de la 2 sau pe soţia prietenului tău, ia în puii mei o carte şi citeşte... astfel îţi antrenezi creierul şi scazi riscul să faci ALZHEIMER, sau ieşi şi alergă în aer liber şi astfel îi dai un "RECHARGE" corpului tău ruginit.

E de ajuns că viaţa ne dă de multe ori lămâi în loc să ne dea numai ciocolată! De ce trebuie să pierdeţi timpul judecând şi criticând?

Sau faptul că judecaţi vă distrage atenţia şi astfel nu mai simţiţi cât de rece si goală e viaţa voastră?Treziţi-vă la realitate, treziţi-vă la viaţă! La viața voastră!

Perfecţiilor, ştiţi ceva? Sunteţi jalnici, în puii mei!

Pozele nu îmi aparțin.

Nodea Laura Mariana: Femei,nu iubiti masina...iubiti caracterul ! Barba...

Nodea Laura Mariana: Femei,nu iubiti masina...iubiti caracterul ! Barba...: Citesc tot mai multe articole in care barbatii se plang ca sunt bagati in seama de femei numai atunci cand isi etaleaza portofelul plin ...

Cu un plus de nebunie şi un POT FACE ORICE...

 -Cine eşti tu?
-Numele meu este...
-Nu te-am întrebat care este numele tău, te-am întrebat cine eşti tu?
-Sunt director de personal la firma...
-Nu, nu te-am întrebat ce funcţie ocupi, te-am întrebat cine eşti tu?
-Sunt soţul...
-Nu, nu te-am întrebat al cui soţ eşti, te-am întrebat cine eşti tu?
-Sunt tatăl lui...şi al...

-Nu, nu te-am întrebat al cui tată eşti, te-am întrebat cine eşti tu?
-Păi, în timpul meu liber mai lucrez şi la...
-Nu te-am întrebat ce faci în timpul tău liber, te-am întrebat cine eşti tu?
-Scuză-mă, dar nu înţeleg întrebarea, poţi fi mai explicită?

Prietene, probabil crezi că sunt nebună, sau că sunt dusă cu pluta, şi sincer nu prea te-aş contrazice. E clar că am o cantitate un pic peste medie de nebunie, dar vezi tu? Tocmai plusul ăsta de nebunie mă face să fiu femeia care sunt azi si femeia care voi fi. Ştii tu prietene de ce zic asta? Fiecare zi din viata noastră adaugă un plus de experienţa vieţii noastre. Depinde de fiecare dacă vrea să vadă, dacă vrea să înveţe lucruri noi, să evolueze, pentru că oamenii cu "mintea deschisă" cum îmi place mie să îi numesc, evoluează cu fiecare zi care trece. Aceşti oameni știu cine sunt și nu, nu sunt numai oameni cu job-uri, cu familii, ci sunt oameni care se cunosc pe ei. Îsi cunosc interiorul la fel de mult cum îsi cunosc buzunarul pantalonilor, işi cunosc calitaţile dar işi cunosc şi defectele .
Majoritatea oamenilor ar răspunde la fel la întrebarea: cine eşti tu? Suntem obişnuiţi să facem totul cum fac ceilalţi (efectul de turmă) , avem nevoie ca alţii să ne spună ce să facem şi cum să facem, pentru că aşa este sistemul. Pentru că cei care controlează lumea nu vor sa gândim prea mult, să punem prea multe întrebări.

Şi mai ştii ceva prietene? Dacă m-ai fi întrebat cine sunt eu în urmă cu ceva timp... la fel ţi-aş fi răspuns şi eu. Însă atunci când mi-am dat seama că până la vârsta respectivă nu ştiam efectiv cine sunt si ce vreau de la viaţa asta, atunci prietene am început să iau atitudine. Atunci mi-am dat seama că foarte mulţi ani am urmat turma, am făcut ceea ce credeam că este corect, am existat si atât. Dar nu am trăit, nu am trăit cu adevărat.

De atunci mă descopar mereu, mă minunez de mine, învăţ lucruri noi în fiecare zi, încerc experienţe noi de fiecare dată când am ocazia, lupt pentru visele mele, mă avânt în necunoscut si îmi înfrunt temerile. Şi aş fi ipocrită să afirm că nu îmi doresc o casă a mea, dar mai presus de asta îmi doresc să ramân aceeaşi femeie independentă, optimistă şi veselă. Să simt toată viaţa bucuria pe care o simt dimineaţa când ies pe terasă şi privesc marea sau liniştea pe care o simt atunci când citesc pe banca în parc deşi în jurul meu este o zarvă grozavă.

Aceeaşi mulţumire sufletească când văd că pot ajuta pe cineva sau când văd zambetul doamnei de care am grija şi pe care o iubesc, atunci când o trezesc dimineaţa cu muzica ei preferată. Când imi spune că nu a mai cântat de 25 de ani, iar eu o aud cântand. Prietene... asta vreau să simt toată viaţa mea! 
Ştiu cine sunt şi ştiu ce vreau de la viată. Și mai ştiu că nu o să mă las până nu o să fac ca visele  mele să devină realitate.

Dar tu prietene? Ai de gând să afli cine eşti, ce vrei de la viaţă? Ai de gând să lupţi pentru visele  tale sau eşti prea comod să iei atitudine? Ai de gând să urmezi turma, să îţi îngropi dorinţele, să îţi cauţi scuze, să exişti cum ai existat ataţia ani sau ai de gând să trăiești?
Vrei să călătoreşti? Nu te lăsa, călătoreşte!
Nu îți place job-ul? Păi nu este un capăt de lume, schimbă-l! 
Nu știi cine ești și ce vrei de la viață? Păi e foarte simplu prietene, descoperă-te pe "tine", cel autentic, cel îngropat probabil în adolescentă.

 Nu îţi lăsa visele să rămâna vise, luptă şi fă-le să devină reale.
Viaţa îţi va plăti orice preţ îi vei cere. Trebuie să ştii să ceri inteligent!

 Un plus de nebunie şi un POT  FACE  ORICE... aşa vei afla cine eşti şi ce vrei de la viaţă!


Pozele nu îmi aparțin.

Femei, nu iubiţi maşina... iubiţi caracterul! Bărbaţi, nu iubiţi femeile Barbi, iubiţi FEMEIA !

Citesc tot mai multe articole în care bărbaţii se plâng că sunt băgaţi în seamă de femei numai atunci când îşi etalează portofelul plin de bani, conduc nu ştiu ce maşină tare sau le fac cadouri foarte scumpe. Serios?
Pe ce lume traiţi dragi bărbaţi? Nu vreau să vă supăr, vă zic numai:
- pe o femeie adevărată nu o poţi cumpăra niciodată pentru că o femeie care se respectă îşi cumpără singură ce vrea, din banii munciţi de ea sau dacă nu îşi permite nu îşi cumpără şi gata !

- pe o femeie adevărată nu o impresionezi dacă conduci nu ştiu ce maşină tare, dar în schimb ai un caracter infect.
- pe o femeie adevărată o cucereşti dacă ai caracter puternic, dacă ai principii, restul sunt simple detalii, lucruri materiale care contează prea puţin.
  Aşa că mă lăsaţi cu genul de scuze de rahat? Dacă ai portofelul plin de bani sau nu ştiu ce maşină tare, impresionezi genul de "PIȚI'' , femeile BARBI, femei fără minte, caracter sau principii, atât!
Iar tu, dacă chiar eşti barbat cu adevărat ştii clar ce vrei de la viaţă, ştii cine eşti şi ce femeie vrei alături, iar dacă tu nu ştii cine eşti şi nu te respecţi, te mulţumeşti cu femeile BARBI !

Ştiţi la ce concluzie am ajuns? Bărbaţii puternici, cei care sunt cu adevărat bărbaţi, nu se tem de femeile independente, nu. Ei caută astfel de femei, cei care se tem sunt băieţeii lui mama, acei bărbaţi care nu au crescut din punct de vedere intelectual.

Şi femeile independente au nevoie de dragoste, au nevoie de un bărbat alături, ca orice altă fiinţă umană. Însă partea frumoasă este asta: dacă te îndrăgosteşti de o femeie independentă, iar ea te iubeşte la randul ei, asta se întâmplă pentru că te doreşte, nu pentru că are nevoie de tine. Aceasta este cea mai pură forma de iubire.
O femeie adevărată ştie să iţi fie cea mai bună prietenă, iubită, soţie, mamă la copii, doamnă în societate, gospodină în bucătărie şi drăcuşor în dormitor.
O femeie Barbi, se va lăuda cu munca ta şi iţi va cheltuii banii, pentru că ea nu va fi în stare să facă ceva prin inteligenţa şi munca ei. Şi partea proastă este că, dacă vei rămâne fără bani, vei rămâne şi fără iubirea ei.
O femeie independentă şi inteligentă acceptă că nu poate fi placută de toată lumea şi, spre deosebire de alte femei, asta nu o răvăşeşte. 

 Doamnelor, dacă aveţi impresia că veţi lua lângă voi un băiat care în timp se va transforma în bărbat, greşiţi! Dacă nu s-a transformat singur, nici în prezenţa voastră nu o va face!
Cu timpul, veţi avea şi un copil! O sa constataţi că trebuie să creşteţi de fapt doi copii, din care unul este şi tătic! Vă rămâne să vă bucuraţi că măcar unul din ei ştie să se îmbrace singur!

Dacă sunteţi femei puternice, nu îi alegeţi pe cei care se intimidează în prezenţa voastră, ci pe cei care se excită atunci când vă privesc!
 Dragul meu, pe o femeie nu o impresionezi cu maşina pe care o conduci, nu o impresionezi cu portofelul plin de bani, hainele de firmă sau cu corpul lucrat minuţios la sala de forţă. Ştii de ce?
Pentru că degeaba ai maşină dacă nu ştii cum să iubeşti o femeie, degeaba ai portofelul plin de bani, dacă nu eşti barbat cu caracter şi principii, degeaba ai haine de firmă dacă ,atunci când deschizi gura habar nu ai ce vorbeşti.
Degeaba ai un corp bine lucrat si braţe musculoase dacă nu întelegi că o femeie are nevoie să se simtă protejată sufleteşte.

”Puterea unui bărbat nu stă în mărimea muşchilor ci în delicateţea cu care îşi ţine în braţe femeia iubită.”
Femei, nu iubiţi maşina... iubiți caracterul! Bărbaţi, nu iubiţi femeile Barbi, iubiţi FEMEIA !


Pozele nu îmi aparțin.