Apoi la bunici aveam o prietenă cu care mama nu era deloc de acord, dar ce credeți că dacă eram un pic mai mare eram mai înțeleaptă sau făceam ce spunea ea? Pe naiba, făceam exact opusul. Îmi găseam mereu motive să ies din curte și enevitabil fugeam măcar 5 minute să o văd. Cred că este tipic pentru toți copii să facă exact invers a ceea ce îi îndeamnă părinții să facă.
Nu e nimic rău în asta, doar de asta există copilărie, doar așa învățăm și doar așa ajungem adulți responsabili. Nu mă înțelegeți greșit, copilul din noi trebuie să existe mereu , într-o proporție adecvată, însă e trist că există și adulți care sunt atrași iremediabil de ceea ce le este interzis. Nu contează pe cine calcă în picioare,nu contează nici măcar că își nenorocesc viața,măcar de ar fi vorba numai de a lor, dar inevitabil în astfel de situații sunt implicate minim 2 persoane. Ei vor asta și gata!
Diferența între mofturile de copil și cele de adult este aceea că acum, ca adult, trebuie să îți asumi ceea ce faci, nu mai ai nici o scuză plauzibilă, poate doar faptul că ai ales să rămâi un imatur și atât. Iar asta este o scuză penibilă prietene!
Singur ai ales să îți arunci familia la gunoi dragul meu. La fel de adevărat cum singură ai ales să furi soțul alteia, draga mea. Fără scuze sau explicații inutile, nu își au rostul.
Ai ales greșit pentru că așa ai vrut, așa că nu îți mai plânge de milă și asumă-ți asta. Nu mai ești un copil, ce naiba!
Alegerile pe care le facem în viață ne definesc ca și persoane, e foarte simplu.
Pozele nu îmi aparțin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu