miercuri, 9 martie 2016

Hello darkness, my old friend!


Bine ai revenit  întuneric,vechi prieten! Iată-mă vorbind din nou cu tine, cel mai de încredere amic. Doar tu mă cunoști așa cum sunt, doar tu ști ce se ascunde sub măștile purtate cu atâta grație.
Iubesc timpul petrecut cu tine, iubesc naturalețea și liniștea pe care le simt în preajma ta. Nu îmi e teamă deloc, iată-mă aici, dezbrăcată de secrete așa cum ar trebui să fim cu toții zi de zi.
 

Știu că nu vei râde de stângăcia mea la fel cum știu că ești cel mai sincer confident. Îmi asculți răbdător lamentările, îmi ești înger dar și demon!
Ciudățenia mea este normalul tău, singurătatea mea este necazul tău...din cauza asta ești aproape de mine în fiecare seară și mă ridici.
Înconjurată de oameni, mii de oameni , poate și mai mulți. Care vorbesc fără să asculte, care trăiesc deși nu zâmbesc, care iau totul ca un moft de parcă totul li se cuvine. Care iubesc și nu iubesc, privesc însă nu văd.
Înconjurată de trupuri, îmi e dor de suflete...liniștea e partenerul meu care nu mă părăsește ziua-ntreagă. În dreapta mea pe banca din parc, citind cu aceeași pasiune pe care o simt și eu. În stânga mea, alergăm împreună, iubind muzica ce se aude în căști..la fel ca mine. Dându-mi coate în coaste..să nu cumva să uit să zâmbesc și cuprinzându-mi cu mâinile puternice delicata față atunci când se întrezăresc lacrimi în ochii triști.

Nimeni nu îndrăznește tulburarea liniștii sau împrăștierea întunericului, tăcerea ca un cancer crește!
Hello darkness, my old friend!

Pozele nu îmi aparțin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu