duminică, 20 martie 2016

Iubirea la așa vârstă....


De câte ori văd un cuplu de bătrânei plimbându-se de mână, mă emoționez. Inevitabil îmi doresc să fiu la fel atunci când voi îmbătrâni, alături de omul minunat care mi-a fost alături atât la bine dar mai ales la rău. Ce poate fi mai minunat decât sprijinul și înțelegerea celui de alături?
În mod sigur ei au găsit secretul comunicării reciproce și nu au făcut numai ce a vrut unul fără să îi pese de celălalt. Altfel nu  ar fi reușit să reziste atâția ani.
La fel cum nu au aruncat la gunoi omul de lângă la cea mai mică greșeală. Au luptat, au căutat soluții și clar că le-au găsit, deoarece atunci când iubirea este sinceră mereu este și voință.
Cu siguranță s-au respectat la fel cum se respectă și acum. S-au respectat pe ei, l-au respectat pe cel de lângă și au respectat relația pe care o aveau.



Au știut când să renunțe la orgoliu și când nu, când să ridice tonul și când să mângâie cu vorbe dulci.
Probabil el i-a dăruit o floare într-o simplă zi, fără un motiv anume, iar ea nu l-a ținut închis în casă deoarece încrederea nu a lipsit deloc.
Nu au țipat, nu s-au jignit și nici nu s-au bătut, nici la propriu și nici la figurat. Deloc!
Au primit orice lovitură a vieții cu calm și cu iubire, au stat îmbrățișați și poate au și plâns, dar calmul și iubirea i-au adus unde sunt azi.

Cu siguranță au știut să fie și prieteni și iubiți. Și îngeri dar și demoni. La fel cum au știut și momentele în care să fie așa, iar asta este relația perfectă ce rezistă și la bătrânețe.
Astfel de oameni, astfel de relații minunate dar rare îmi fac să crească speranța.
Iubirea la așa vârsta? Fericire pură!

Pozele nu îmi aparțin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu