vineri, 27 noiembrie 2015

Dacă ea încă e optimistă, eu de ce nu aş fi? Dacă ea încă speră, eu de ce nu aş face-o?

 .
Mereu am fost o fire optimistă şi mereu m-am încăpăţânat să văd frumosul in orice om întâlnit până acum. Chiar dacă am suferit, am fost rănită şi dezamăgită, nu am renunţat să sper, să cred că încă există  oameni cu suflet cald, oameni iubitori şi buni.
Îmi aduc aminte cum m-am simţit în urmă cu 2 luni şi jumătate, atunci când am ajuns în Italia cu 5 valize, un copil şi optimism cât cuprinde. Cu toate astea, am plâns o săptămână zi de zi, prin fiecare colţişor unde nu mă vedea nimeni. M-am trezit departe de toţi, fiind nevoită să am grijă de o doamnă care nu îşi poate folosi deloc mâinile, pe scurt... m-am panicat frate, s-a dus naiba tot optimismul meu.

Dar acea femeie care m-a speriat la început are o poveste de viaţă incredibilă şi îmi întăreşte zi de zi convingerea că încă există oameni cu sufletul cald.
Ca să mă înţelegeţi... nu a fost mereu aşa, s-a născut ca orice copil normal, a fost iubită şi cocolită de părinţi dar a luat o decizie care i-a distrus viaţa şi a adus-o în starea asta. Marea ei iubire, bărbatul care trebuia să o ocrotească, a adus-o în starea în care se află acum. A suferit enorm, i-au murit părinţii, fraţii, prietenele, nu poate să bea singură un pahar de apă atunci când îi e sete, nu poate mânca. Are mâini dar degeaba le are, dar cu toate astea este o femeie deosebită. O femeie care a ajuns să ne iubească  atât de mult, într-un timp atât de scurt.
O femeie care abia aşteaptă să sosească fiica mea de la şcoală şi care o strigă dimineaţa ca să îi dea bani să îşi cumpere o ciocolată, deşi venitul ei este modest.
O femeie care deşi are o casă micuţă, mi-a lăsat-o complet în grijă, fără să întrebe ce fac şi de ce fac aşa, doar să mă facă să mă simt ca acasă la mine.
O femeie care mă ceartă dimineaţa când mă vede tristă deşi ea este cea care ar avea mult mai multe motive decât am eu, ca să fie tristă.

O femeie care, atunci când este o zi însorită, îmi spune că ziua este la fel de frumoasă ca mine.
O femeie care mă ceartă că nu stau deloc, care se forţează să se ridice singură de pe scaun sau formează numere de telefon cu ajutorul paiului ţinut în gură, numai ca să nu mă cheme mereu.
O femeie căreia nu îi plac deloc animalele, dar, de dragul fiicei mele, vorbeşte cu un hamster. :)
O femeie care deşi nu a mai coborât din camera ei de 4 luni de zile, mă trimite în fiecare zi afară să citesc sau să alerg, ştiind cât de mult ador să le fac.
O femeie care tot timpul dăruieşte mici atenţii tuturor deşi multora nu prea le pasă de ea.
O femeie care îmi spune mereu să fiu atentă, să am grijă de mine şi să o las naiba de dietă că şi aşa sunt slabă de numa. :)))
O femeie care îmi spune că o să mă obişnuiesc să trăiesc cu dorul în suflet .
O femeie deosebită care ne iubeşte ca şi cum am face parte din familia ei. Mereu spune că mama mea este cea mai bună prietenă a ei, eu sunt fiica ei, iar micuţa mea este nepoţica ei.
O femeie care are atâtea motive să nu mai aibă încredere în oameni dar totuşi o face.
Da, sunt oameni cu un caracter urât, oameni care  dezamăgesc, care rănesc, dar asta nu înseamnă că toţi sunt la fel.

Iar eu? Eu aleg să văd în continuare frumosul în orice om întâlnit chiar dacă asta doare al naiba de tare câteodată !
Dacă ea încă e optimistă, eu de ce nu aş fi? Dacă ea încă speră, eu de ce nu aş face-o ?

Pozele nu îmi aparțin.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Fericirea poţi să o simţi şi dacă ai 2 valize cu tine, un căţel şi un purcel. ;)

Toată viaţa alergăm şi căutăm, niciodată nu suntem mulţumiţi cu ceea ce avem.
Alergăm după persoane iar atunci când le avem nu ştim să le preţuim ca mai apoi să plângem că le-am pierdut. 
Muncim pe brânci să facem bani, zi şi noapte câteodată, uităm de noi, uităm de copii, uităm să mai trăim, toate astea pentru a ne putea cumpăra o casă sau o maşină, să fim în rând cu ceilalţi. Şi oare merită timpul pierdut cu lucru în loc să îl petreci alături de cei dragi? Copii cresc şi astfel pierzi momentele frumoase, primii paşi, primele cuvinte.


Cel de lângă tine se poate sătura să tot stea singur şi să vorbească cu pereţii, asta în cazul fericit în care ai reuşit să îţi faci o familie.
Toată viaţa aşa o trăim, de la o zi la alta, uităm ce zi e azi dar nu uităm că trebuie să facem nu ştiu ce proiect pentru şeful. Uităm să citim o carte dar nu uităm locul unde am aşezat pixul pe biroul de la lucru. Uităm să petrecem timp cu noi dar nu uităm să petrecem ore în şir la muncă.
Uităm să ne bucurăm de lucruri simple, să fim fericiţi cu ceea ce avem, tot timpul vrem mai mult şi mai mult. Uităm să ne bucurăm că suntem sănătoşi, mereu ne plângem că nu avem bani, în schimb alţii şi-ar da toţi banii şi toată averea în schimbul sănătăţii. Ne plângem că nu avem bani să ne luăm ultima fiţă în materie de telefonie mobilă în timp ce mulţi nu au bani să îşi cumpere o pâine. Ne plângem că nu avem 20 de perechi de pantofi în timp ce mulţi umblă cu o pereche de tenişi ani de zile, pe căldură şi pe zăpadă.

Cumpărăm apă îmbuteliată în timp ce alţii beau apă din bălţi, cumpărăm mâncare nesănătoasă, cărucioare cu moţ frate, din care aruncăm jumătate, de cealaltă jumătate ne plângem că ne îngraşă dar tot o mâncăm, în timp ce alţii mănâncă din gunoaie.

Copii noştri strămbă din nas, sătui  până peste cap de atâtea dulciuri în timp ce există atâţia copii care nu au gustat în viaţa lor o ciocolată. Nu avem timp să ne bucurăm de o zi însorită, suntem prea stresaţi să observăm florile, soarele, zăpada, oamenii, în schimb alţii ar da orice ca să poată să vadă .
Nu avem timp  să ieşim să ne plimbăm în timp ce alţii visează zi şi noapte că pot păşi singuri. Ne plângem mereu de milă că suntem nefericiţi însă am văzut oameni pentru care fericirea ar fi să poată să bea singuri un pahar cu apă atunci când simt nevoia.
Şi totuşi nu se plâng atât de nefericirea lor cum o facem noi, care avem atâtea motive să fim bucuroşi.
Ce folos că avem bani dar nu avem fericire, avem case mobilate după ultima modă dar nu avem timp de stat în ele, avem maşini de fiţe dar nu avem timp să ne plimbăm cu ele, avem copii minunaţi pe care îi cresc bonele sau bunicii sau cresc singuri pentru că noi nu avem timp de stat cu ei. Avem timp de criticat şi judecat dar nu avem timp să observăm cât de răi suntem noi.

Plângem şi suferim după o iubire plecată departe, pe care nu o vom uita niciodată, dar care e sănătoasă, în timp ce sunt mulţi care nu îşi vor mai vedea niciodată iubiţii, soţii, copii sau părinţii, tragedie prietene, adevărată tragedie.
Avem nevoie de atât de puţine lucruri pentru a fi fericiţi, trebuie doar să ne deschidem ochii şi inima, să vedem şi să apreciem ceea ce avem înainte ca timpul şi viaţa să ne facă să regretăm ceea ce am avut dar nu am apreciat.

Ştiu, câteodată viaţa poate fi o aşa curvă, dar noi trebuie să vedem mereu frumosul din jurul nostru, trebuie să fim mereu optimişti, pentru că oricâte lovituri am primi, sunt alţii mult mai nefericiţi decât suntem noi. Plus de asta, orice încercare ne întăreşte şi orice dezamăgire ne deschide ochii.
Oricâţi bani am avea, oricâte case sau maşini... toate astea nu garantează fericirea. Fericirea depinde numai de felul nostru de a gândi.

Fericirea poţi să o simţi şi dacă ai 2 valize cu tine, un căţel şi un purcel.

Pozele nu îmi aparțin.

joi, 19 noiembrie 2015

Femeile aleg singurătatea pentru că nu mai au răbdare...


Ajungem la o anumită vârstă şi constatăm că preferăm să stăm singure decât alături de oricine. Asta nu înseamnă nici că suntem urâte, nici că suntem ciudate ci pur şi simplu nu mai avem răbdare .
 Nu mai avem răbdare să pierdem timpul, timpul nostru, alături de bărbaţi care habar nu au ce înseamnă să fie cu adevărat bărbaţi.
 Alături de băieţaşi care cred că dacă îţi fac un compliment de duzină, asta acoperă faptul că habar nu au să vorbească.
 Alături de cei care nu ştiu ce înseamnă să cucerească o femeie, pentru că vedeţi voi dragilor... punctul G al multora dintre femei se află pe umeri, nu între picioare. Dacă reuşiţi să cuceriţi mintea unei femei, să îi atingeţi sufletul, atunci o să  aveţi o femeie îndrăgostită.
 Alături de cei care cataloghează femeile în funcţie de mărimea cupelor de la sutien sau a dimensiunilor standard de 90-60-90.

 Alături de cei care defilează în maşini mişto şi au împresia că aşa cuceresc o femeie.
 Alături de cei care petrec ore întregi în faţa oglinzii sau prin mall-uri dar nu au timp pentru cei dragi.
 Alături de cei care îşi cumpără haine de fiţe şi parfumuri de firmă dar uită  să folosească gelul de duş.
 Aalături de cei care se laudă câte femei le-au trecut prin pat în loc să se laude cu binele făcut.
 Alături de cei care nu ştiu să dăruiască o floare din simplul motiv că astăzi este joi, ci o fac numai atunci când greşesc.
 Alături de cei care se cred superiori, care cred că locul unei femei este în bucătărie, nu la birou. Se cred superiori numai din cauză că au organe genitale masculine, dar nu văd că duc lipsă de neuroni.

 Alături de cei care lovesc o femeie. Ăştia? Ăştis sunt incapabili să se exprime, incapabili să se descurce  în viaţă... nişte frustraţi nenorociţi care marchează pe viaţă femei şi copii.
 Alături de cei care alergă în braţele primei femei dispuse să îi asculte în loc să încerce să discute cu femeia de lângă ei. Uită că cea de lângă ei trebuie să le fie şi prietenă, apoi îşi plâng de milă că au pierdut-o!
 Alături de cei indecişi, mincinoşi, libidinoşi, fără principii sau cu un caracter jegos... băieţeii !!
 La o anumită vârstă vrem să avem alături un  bărbat  adevărat, acel bărbat  care nu fuge atunci când apare o problemă ci îi caută soluţii.

 Acel bărbat care nu minte deoarece se respectă în primul rând pe el... ştie că nu minte  femeia ci se minte pe el.
 Acel  bărbat care  nu se culcă cu prietenele femeii de lângă el şi nici nu le priveşte în alt mod decât prietenos.
 Acel bărbat care îşi respectă partenera, atât în prezenţa cât şi în absenţa ei... el ştie că nu pe ea o înjoseşte ci se înjoseşte pe el însuşi.
 Acel bărbat care nu jigneşte şi cu atât mai mult... nu loveşte, deoarece e mult mai inteligent şi are principii. Alege în schimb să asculte, să discute, să sprijine şi să iubească.
 Acel bărbat curat atât la exterior cât şi în interior.

 Acel bărbat care ştie să îşi susţină partenera, să o încurajeze şi să o alinte la fel cum ştie cum să o certe atunci când greşeşte.
 Acel bărbat care te face să te topeşti atunci când îţi vorbeşte, nu te face să te ascunzi sub masă .
 Acel bărbat care îşi poartă femeia în inimă cu aceeaşi eleganţă cu care îşi poartă ceasul la mână.
 Acel bărbat care nu îşi controlează femeia la fiecare 5 minute şi nu face scene de gelozie penibile. El e conştient de bărbatul care e, ştie că femeia lui e a lui şi atât, că nu are nevoie de un alt bărbat în afară de el. El ştie ce fel de femeie are lângă el, pentru că un astfel de bărbat nu poate avea alături de el o femeie uşoară.

 Acel bărbat adevărat sprijină, iubeşte, critică, te învaţă, te alintă, te ridică, te ajută, are încredere şi e mândru că te are alături.
 Restul? Băieţei şi imaturi... detalii, simple detalii şi atât !
 Vedeţi voi dragii noştri bărbaţi...
Femeile aleg singurătatea pentru că nu mai au răbdare...

Pozele nu îmi aparțin.

luni, 9 noiembrie 2015

România mea frumoasă , de ce eşti aşa de rece? Unde îţi e mândria, unde îşi e respectul, unde îţi sunt legile,unde îţi sunt copii ?


România mea frumoasă, de ce eşti aşa de rece?
De ce eşti aşa de indiferentă faţă de copii tăi? Faţă de părinţi şi bunici? Oare eşti legată la ochi, eşti surdă şi incapabilă să gândeşti de una singură ?
România mea... eşti atât de mare, cum de te laşi aşa manipulată şi condusă?
Nu vezi tu oare că îţi pleacă copii în alte tări căutând respectul pe care tu nu îl poţi sau nu vrei să îl oferi, caută un trai mai bun în locul abuzului tău? Lasă în urmă copii ce plâng de dorul părinţilor şi părinţi ce plâng de dorul copiilor pe care poate nu mai apucă să îi vadă.

România mea, ţi-au murit nou-născuţii în maternităţi, locul care ar fi trebuit să le fie prima casă Românie!!
Cum ai putut rămâne indiferentă?
Ţi-au murit soldaţii în timp ce îşi făceau datoria, în timp ce te apărau, pe tine Românie! Pică avioanele şi elicopterele aşa cum picau cele de hărtie cu care mă jucam în copilărie. Pleacă soldaţii în războaie cu inima îndoită fără să ştie dacă îşi vor mai revedea familiile. Au murit tineri cu viitorul în faţă, oameni ce au lăsat în urmă copii şi familii suferinde. Şi din ce cauză ?Că nu ştii să îţi respecţi oamenii şi să îi apreciezi, lucrează zile şi nopţi şi pentru ce? Pentru salarii de mizerie şi asta numai ca să te apere Românie !!

Îţi mor bătrânii pe capete, de foame sau de boală, sau ce? Crezi că îşi pot permite foarte multe dintr-o pensie de 2 lei amărâţi? Ştii tu măcar Românie că sunt bătrâni care au pensie 1 leu? 1 leu Românie!!Nici măcar o pâine nu pot să îşi cumpere cu 1 leu. Şi asta după ce au muncit pe brânci ani întregi ca să îţi fie ţie mai bine Românie !

Mor pe capete oameni în spitale. De ce Românie, dacă dăm bani în fiecare lună pentru sănătate? De ce nu ne bagă nimeni în seamă dacă nu cotizăm la buzunare, de la portar pâna la medic, fără să ratăm vreunul? Pentru ce ne iei banii dacă nu beneficiem de nimic gratis, dacă pentru un rahat de analiză trebuie să te programezi cu 3 luni înainte? Păi şi dacă murim  până atunci? De ce trebuie să ne  aşteptăm  rândul să ne operăm, de ce trebuie să ne cumpărăm  până şi pansamentele, de ce trebuie să mai dormim  cu încă o persoană în pat, minim! De ce Românie?

De ce avem atâtea catedrale dar nu avem spitale? De ce preoţii sunt văzuţi ca nişte sfânţi iar tinerii care ascultă muzică rock sau merg la concerte sunt văzuţi ca nişte satanişti? Câţi preoţi nu fură, jignesc, profită, chiar violează copii de care trebuie să aibă grijă şi totuşi... câţi sunt închişi? În schimb sunt închişi cei care fură o pâine. Ai încercat măcar să afli ceva despre vreunul din cei decedaţi în clubul Colectiv înainte de ai cataloga drept satanişti? Ştii tu că erau copii inteligenţi, muncitori, cu suflet de milioane? Şi chiar dacă nu erau, au făcut cuiva vreun rău? De ce  cataloghezi şi nu încerci să cunoşti?
Ai o grămadă de profesori cărora le sar copii în cap, profesori care predau şi predau şi au o grămadă de cerinţe, dar care nu predau deloc şcoala vieţii. Ai tineri cu nota 10 pe linie care se aruncă de pe bloc pentru că nimeni nu îi înţelege, nimeni nu are timp de ei. Copii care sunt zilnic abuzaţi verbal sau fizic de către colegii lor. Elevi plecaţi să studieze la cele mai importante  universităţi , care ne fac să fim mândrii dar care rămân acolo deoarece sunt apreciaţi, plătiţi şi respectaţi. De ce nu iei atitudine?

România mea, stai un pic şi priveşte în jurul tău, uită-te unde s-a ajuns.Î ţi e frică să mai ieşi pe stradă deoarece rişti să te atace careva, mor oameni pentru 10 lei, fac oamenii infarct numai când văd factura de gaz sau de curent, cad oamenii pe stradă şi nu îi bagă nimeni în seamă.
Unde e compasiunea, blăndeţea, bucuria ?
Priveşte cum eşti minţită şi manipulată de sobolanii ce te lasă atât de uşor şi repede fără aer, iar fără aer mori draga mea Românie.
România mea, eşti atât de frumoasă, ai atătea bogăţii, de ce nu ai grijă de ele? De ce strici sau vinzi tot? De ce nu vrei să aibă şi nepoţii tăi de toate? Sau vrei să îi alungi pe toţi în alte tări? Pentru că în ritmul ăsta... la asta se va ajunge draga mea Românie.
România mea frumoasă, de ce eşti aşa de rece? Unde îţi e mândria, unde îți e respectul, unde îţi sunt legile, unde îţi sunt copii? Îmi vine să urlu când văd cum ai ajuns, România mea! Ridică-te, eşti atât de mare şi frumoasă !

Pozele nu îmi aparțin.