Și ce dacă nu prindeam 100 de canale la televizor decât după anii 90? E drept, îmi aduc aminte și acum cât de cool m-am simțit în momentul în care ai mei au băgat cablu, noi fiind primii din bloc la vremea aceea... clar, toți copii erau la noi în casă de parcă se dădea înghețată pe gratis (care era bestială apropo) !
Deși nu am avut atâtea canale cu desene și cu toate prostiile din lume, ne jucam de dimineața până seara, am fi dormit și afară dacă ne lăsau părinții, atât de bine ne simțeam. Toate jocurile știute, când ne plictiseam de unele, inventam altele, alergam, cutreieram dealuri și descopeream câte un loc mai ascuns și ne bucuram de parcă descoperisem America.
Îmi aduc aminte de niște cățeluși abia fătați pe care îi găsisem aruncați la tomberon... cum i-am adoptat noi toți, cum furam mâncare din casă pe rând și cum am făcut înmormântare și pomană atunci când unul dintre micuți a murit. I-am făcut până și cruce din lemne micuțe... și Doamne, cât am mai plâns.
Nu am avut telefoane mobile, abia aveam câte unii din noi telefoane cu disc pe care îți venea să le arunci pe geam în momentul în care greșeai numărul și trebuia să formezi din nou. Cu toate astea știam mereu unii de alții, ne găseam mereu și nici nu ne dădeam mari că avem ultimul model de iPhone!
Nu aveam jucarii multe, dar ne bucuram exact ca niște copii de cele pe care le aveam și le împărțeam cu mare drag cu cei care nu aveau fără să strâmbăm din nas sau să zicem că sunt niște sărăntoci!
Nu aveam calculator sau tablete, dar aveam elastic (și dacă nu aveam, găseam noi ceva pe la mama prin dulap ), aveam cărămizi și mingi cu care ne jucam castelul, jucam șotron, lapte gros sau pur și simplu stăteam și povesteam ore în șir fără să ne certăm sau să facem diferențe!
Ne bucuram de ploaie, ne bucuram de zăpadă, ne bucuram cu adevărat atunci când primeam un mic cadou sau atunci când mergeam la colindat și primeam o ciocolățică în loc de covrigi!
Nu aveam haine de firmă și nu făceam diferențe între noi, eram toți copii și atât!
Da dragii noștri copii, nu aveam câte aveți voi astăzi dar cu toate astea aveam foarte multe și eram atât de fericiți!
Copilăria noastră? Fericire adevărată!
Pozele nu îmi aparțin.
Pozele nu îmi aparțin.
