Știți? Tocmai am realizat că astăzi este prima zi de primăvară și iată-mă aici, întrebându-mă pentru a nu știu câta oară: când naiba a trecut iarna, când au trecut atâția ani din viața mea?
Mai ieri eram fetița ciudată care bătea toți băieții, cea care era mereu cocoțată prin toți copacii și urcată pe toate gardurile. Probabil singura fetiță din orașul meu care se întorcea acasă cu pantalonii noi ridicați până la genunchi în plină iarnă. Păi și normal, doar așa credeam că nu va vedea mama că am rupt frumusețea de pantaloni pe care abia mi-i făcuse, purtați prima dată în aceea zi, clar!
Și în mod sigur, singura belea din cartier la ușa căreia veneau mamele să se plângă că le-am bătut ”prințișorii”.
Ei da!
Sau trăsnita care a aruncat pe geam bijuteriile mamei, Doamne ce s-au mai înghesuit copii să le adune! Iar eu m-am simțit așa de cool! Asta până a aflat mama!
Mda, trăsnaia asta o uitasem.
Cred că aș putea scrie o săptămână și nu aș termina de relatat prostiile pe care le-am făcut.Săr aca mama!
Și uite așa, ieri fetița care făcea năzbâti, azi mamă la rândul meu cu o grămadă de gânduri. Cât de repede trece timpul! Trec zile, luni și ani la fel de repede ca o stea căzătoare. Rămân doar amintiri frumoase și clipe petrecute alături de oameni minunați.
La naiba! Trebuie să caut mai des prin colțurile prăfuite, să las mai des să zburde trăsnita de altădată. Fără bătăi sau bijuterii aruncate pe geam că nu am bani de cheltuit aiurea, dar prin copaci cred că mai sunt în stare să mă cațăr! ;)
În mod sigur viața e mai frumoasă dacă ești măcar 30% din timp, copil!
Primăvară minunată și o viață bestială, dragii mei!
Pozele nu îmi aparțin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu