Nu vrem cuvinte blânde ca mai apoi să le dorim, să le visăm. Ciudate ființe! Și totuși...așa suntem noi!

Cu toții suntem oameni și ca oricare ne facem alegerile în viață. Alegem de multe ori dar nu alegem tocmai bine. Chiar dacă suntem conștienți că nu se va sfârși cu bine, o facem totuși.

Suntem la fel de mofturoși ca niște mici copii, doar că nu mai avem scuza vârstei fragede și a lipsei raționamentului.

Vrem bărbatul sau femeia care nu ne vrea. Pe aia și numai pe aia. Și cu cât refuzul este mai mare, cu atât dorința crește. O vrem atât de mult, o dorim cu atâta intensitate, intensitate dureroasă chiar. Nu contează că este o persoană interzisă nouă sau că nu ne vede. Chiar deloc! Luptăm cu înverșunare, apelăm la toate trucurile știute, iar atunci când nu mai știm ce să facem, căutăm alte soluții. Și pentru ce? De cele mai multe ori cred că nici nu merită efortul, e pur și simplu un moft. Atât!
De ce? Oare de ce? Ciudat, așa-i?

Fugim de cei ce ne iubesc și căutăm pe cei ce ne urăsc.
Fugim de cei ce ne ating cu vorbe dulci și vrem pe cei ce ne jignesc. Fugim de mângâieri, afecțiune și acceptăm exact contrariul.
Fugim de liniște, vrem haos, vrem necunoscut.
Nu vrem cuvinte blânde ca mai apoi să le dorim, să le visăm. Ciudate ființe! Și totuși...așa suntem noi!
Realizăm într-un final că vrem un suflet cald și calm. Pentru unii e timpul potrivit, pentru alții e prea târziu, răul este făcut!

Pozele nu îmi aparțin.