miercuri, 9 martie 2016

When the rain falls...


Iubesc ploaia sau mai degrabă o ador! Iubesc mirosul picăturilor de ploaie în zilele toride de vară, e un miros imposibil de descris în cuvinte. Sau de asociat.
Ador liniștea pe care o simt atunci  când pășesc liniștită pe stradă iar picăturile mici de ploaie îmi ating fața la fel de delicat ca urma lăsată de o mângâiere blajină.
Deși e zarvă în jur, oameni a căror față nu o vezi pentru că e ascunsă sub umbrela vesel colorată sau oameni care aleargă să se ascundă de ploaie, eu mă simt vie și norocoasă, fericită....
Iubesc sunetul picăturilor de ploaie atunci când întâlnesc acoperișul casei, mai ales noaptea. E singurul zgomot care se aude, în rest... liniște totală.
Aburul lăsat de picăturile reci pe capota fierbinte a mașinii... mmm!

În locuri mai ascunse, sar în bălțile formate ca urmare a ploii torențiale fără să îmi pese de nimic altceva. E unul dintre momentele în care las să iasă la iveală copila ascunsă prin colțurile prăfuite ale ființei mele. Atunci și acolo sunt la fel de bucuroasă ca atunci când eram micuță și mă ținea tata în brațe, mă simt protejată.
O iubesc și o ador, mă face să sper că într-o dimineață  ploioasă de vară mă voi simți la fel de protejată ca atunci când eram micuță, doar că nu mă vor mai proteja brațele tatălui meu, ci brațele bărbatului meu. Atunci sunt sigură că o voi adora și mai mult decât o ador acum!


Pozele nu îmi aparțin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu