Ciudați

Suntem niște ciudați,
Mereu nemulțumiți.
Urâm singurătatea...
Și o iubim.
Nici noi nu știm ce vrem, asta e clar!

Căutăm mereu perfectul,
În acest haos infernal.
Visăm și ne dorim
Cuvinte calde și frumoase,
Doar până le avem.

Cerem sinceritate și dăm la schimb...
Ipocrizie, falsitate.
Mereu vrem totul
Fără să oferim nimic.

Vedem un chip frumos
Apoi analizăm...
Comportamentul, gestul.
Ciudat, mereu găsim
Ceva ce am schimba.
La naiba! Șosetele nu-s albe,
Pot oare să trăiesc cu asta?

Suntem niște ciudați, pe bune!
Veșnic nemulțumiți.
Și-ntr-o continuă căutare,
A perfectului suprem.

Mereu privim la alții,
Analizăm și căutăm
Chiar judecăm.
Dar niciodată nu privim,
La noi.
De ce am face-o?
Doar ne credem ideali!


Laura Nodea.

Ilustrația nu îmi aparține.