Fericirea poţi să o simţi şi dacă ai 2 valize cu tine, un căţel şi un purcel. ;)

Toată viaţa alergăm şi căutăm, niciodată nu suntem mulţumiţi cu ceea ce avem.

Alergăm după persoane iar atunci când le avem nu ştim să le preţuim ca mai apoi să plângem că le-am pierdut. 

Muncim pe brânci să facem bani, zi şi noapte câteodată, uităm de noi, uităm de copii, uităm să mai trăim, toate astea pentru a ne putea cumpăra o casă sau o maşină, să fim în rând cu ceilalţi. Şi oare merită timpul pierdut cu lucru în loc să îl petreci alături de cei dragi? Copii cresc şi astfel pierzi momentele frumoase, primii paşi, primele cuvinte.

Cel de lângă tine se poate sătura să tot stea singur şi să vorbească cu pereţii, asta în cazul fericit în care ai reuşit să îţi faci o familie.

Toată viaţa aşa o trăim, de la o zi la alta, uităm ce zi e azi dar nu uităm că trebuie să facem nu ştiu ce proiect pentru şeful. Uităm să citim o carte dar nu uităm locul unde am aşezat pixul pe biroul de la lucru. Uităm să petrecem timp cu noi dar nu uităm să petrecem ore în şir la muncă.

Uităm să ne bucurăm de lucruri simple, să fim fericiţi cu ceea ce avem, tot timpul vrem mai mult şi mai mult. Uităm să ne bucurăm că suntem sănătoşi, mereu ne plângem că nu avem bani, în schimb alţii şi-ar da toţi banii şi toată averea în schimbul sănătăţii. Ne plângem că nu avem bani să ne luăm ultima fiţă în materie de telefonie mobilă în timp ce mulţi nu au bani să îşi cumpere o pâine. Ne plângem că nu avem 20 de perechi de pantofi în timp ce mulţi umblă cu o pereche de tenişi ani de zile, pe căldură şi pe zăpadă.

Cumpărăm apă îmbuteliată în timp ce alţii beau apă din bălţi, cumpărăm mâncare nesănătoasă, cărucioare cu moţ frate, din care aruncăm jumătate, de cealaltă jumătate ne plângem că ne îngraşă dar tot o mâncăm, în timp ce alţii mănâncă din gunoaie.

Copii noştri strămbă din nas, sătui  până peste cap de atâtea dulciuri în timp ce există atâţia copii care nu au gustat în viaţa lor o ciocolată. Nu avem timp să ne bucurăm de o zi însorită, suntem prea stresaţi să observăm florile, soarele, zăpada, oamenii, în schimb alţii ar da orice ca să poată să vadă .
Nu avem timp  să ieşim să ne plimbăm în timp ce alţii visează zi şi noapte că pot păşi singuri. Ne plângem mereu de milă că suntem nefericiţi însă am văzut oameni pentru care fericirea ar fi să poată să bea singuri un pahar cu apă atunci când simt nevoia.

Şi totuşi nu se plâng atât de nefericirea lor cum o facem noi, care avem atâtea motive să fim bucuroşi.

Ce folos că avem bani dar nu avem fericire, avem case mobilate după ultima modă dar nu avem timp de stat în ele, avem maşini de fiţe dar nu avem timp să ne plimbăm cu ele, avem copii minunaţi pe care îi cresc bonele sau bunicii sau cresc singuri pentru că noi nu avem timp de stat cu ei. Avem timp de criticat şi judecat dar nu avem timp să observăm cât de răi suntem noi.

Plângem şi suferim după o iubire plecată departe, pe care nu o vom uita niciodată, dar care e sănătoasă, în timp ce sunt mulţi care nu îşi vor mai vedea niciodată iubiţii, soţii, copii sau părinţii, tragedie prietene, adevărată tragedie.

Avem nevoie de atât de puţine lucruri pentru a fi fericiţi, trebuie doar să ne deschidem ochii şi inima, să vedem şi să apreciem ceea ce avem înainte ca timpul şi viaţa să ne facă să regretăm ceea ce am avut dar nu am apreciat.

Ştiu, câteodată viaţa poate fi o aşa curvă, dar noi trebuie să vedem mereu frumosul din jurul nostru, trebuie să fim mereu optimişti, pentru că oricâte lovituri am primi, sunt alţii mult mai nefericiţi decât suntem noi. Plus de asta, orice încercare ne întăreşte şi orice dezamăgire ne deschide ochii.

Oricâţi bani am avea, oricâte case sau maşini... toate astea nu garantează fericirea. Fericirea depinde numai de felul nostru de a gândi.

Fericirea poţi să o simţi şi dacă ai 2 valize cu tine, un căţel şi un purcel.

Pozele nu îmi aparțin.