Pur şi simplu iubesc oamenii care ştiu să fie oameni!

Iubesc oamenii care încă se uită la desene animate şi nu se sfiesc să recunoască că încă le plac, care se joacă cu copii lor de-a v-aţi ascunselea sau  joacă fotbal, oamenii care  îşi păstrează sufletul de copil toată viaţa.
Iubesc oamenii care, dacă vor să danseze în plină stradă, o fac, pentru că îi doare fix în partea dorsală dacă cineva îi crede nebuni, oamenii care nu îşi ceartă copii care sar în băltocile rămase în urma ploilor, pentru că îşi aduc aminte cu câtă bucurie au făcut şi ei asta, unii poate o fac şi acum, de ce nu?

Iubesc oamenii cu sufletul frumos, oamenii sinceri cărora nu le este frică să se exprime liber, oamenii autentici. Chiar dacă nu îmi pică tot timpul bine sinceritatea lor, o iubesc. Ei nu îşi pun măşti în funcţie de omul pe care îl întâlnesc, lor nu le este frică că vor pierde oamenii dragi .
Iubesc oamenii calzi, buni, oamenii a căror frumuseţe interioară străluceşte mai tare decât cel mai scump diamant.
Iubesc oamenii care ştiu să râdă din toată inima, atât de mult încât ii dor obrajii şi burta.

Iubesc oamenii de la care am ce învăţa şi care mă ambiţionează să cresc, să vreau să aflu cât mai multe ,care nu se cred atotştiutori, oameni cărora nu le este ruşine să recunoască că nu ştiu ceva şi care se bucură atunci când învaţă ceva nou.
Iubesc oamenii care nu se lasă manipulaţi, îşi iau singuri deciziile în viaţă şi îşi asumă mereu ceea ce fac, pentru că sunt oameni cu caracter, nu sunt josnici şi meschini.
Iubesc oamenii care nu se plâng de încercările vieţii ci se scutură, se ridică şi merg mereu înainte, târâş sau alergând... dar în mod clar mai puternici. Ei ştiu că toate astea i-au întărit şi i-au făcut ceea ce sunt acum.
Iubesc oamenii care, deşi au fost dezamăgiţi de persoanele iubite, nu se închid în ei ci aleg să fie optimişti, care atunci când încep o nouă relaţie o fac cu inima deschisă şi cu aceeaşi dăruire ca de fiecare dată.
Iubesc oamenii care luptă să îşi îndeplinească visele, care fac facultatea la 50 de ani sau îşi iau permisul de conducere la 65 de ani. Care se îmbracă mişto şi alergă chiar dacă au 60 de ani. Bravo lor!

Iubesc oamenii care ştiu să fie fericiţi cu ceea ce au, care nu sunt invidioşi pe ceilalţi ci se bucură atunci când cineva realizează ceva. Care îşi văd de viaţa lor nu a vecinilor, care ştiu că un secret se păstrează nu se distribuie la RADIO ŞANŢ, oamenii care ştiu să fie prieteni adevăraţi şi care se simt bogaţi atunci când au prieteni.
Iubesc oamenii cărora le plac copii şi care iubesc  animalele sau dacă nu le iubesc, cel puţin nu le maltratează.

Iubesc oamenii amabili, oamenii care îţi zâmbesc atunci când cumperi pâine sau te ajută cu mare drag atunci cănd nu ştii să completezi un act, care te ajută fără un motiv ascuns... îmi fac ziua mai frumoasă astfel de oameni. Sunt într-adevăr puţini, dar sunt.
Iubesc cuplurile de bătrânei care se plimbă ţinându-se de mănă prin parc, pur şi simplu îi iubesc, mă fac să sper că voi face şi eu asta .

Sunt oamenii pe care îi vreau în viaţa mea si de care ţin atunci când îi întâlnesc. Iar cei pe care îi am în viaţa mea deja mă fac să mă simt bogată, mă ridică dacă sunt căzută şi râd cu mine, nu de mine!
Ştiu, categoria cealaltă de oameni atârnă mai greu... nu pot să nu le vorbesc, dar pot să le evit cât mai mult prezenţa.
După cum se spune: familia nu ţi-o poţi alege, dar prietenii da!
Pur şi simplu iubesc oamenii care ştiu să fie oameni!

Pozele nu îmi aparțin.