Nu lăsa gunoiul altora să înlocuiască frumosul din inima ta!

Ne trezim bezmetici, plecăm la serviciu ca să câştigăm bani să putem cumpăra 5 ouă şi pantofii ăia roşii din vitrina mall-ului, ca să nu râdă "prietenii" de noi. Muncim pe rupte  ca să ne cumpărăm o maşină şmecheră , haine de firmă şi să avem un card din ăla VIP, aşa,ca să simţim că suntem importanţi.
Spălăm, gătim, facem curat, mergem la job, orice numai să ne ocupăm timpul, să nu simţim când trece, ca mai apoi să constatăm cu stupoare  că am îmbătrânit fără să simţim cu adevărat că am trăit... Când puii mei au trecut anii?

Suntem stresaţi şi ne enervăm, strigăm la copii noştrii ca mai apoi să ne cerem scuze sau ne vărsăm nervii pe oamenii care ne ies atunci în cale, nevinovaţi de altfel. Ne dăm seama că am greşit, dar răul e făcut deja!
 Ne recompensăm faţă de copii cu câte o jucărie sau le cumpărăm ceea ce îşi doresc, în loc să petrecem timp cu ei, să povestim cu ei, să ne jucăm. Nu, nu avem timp pentru ei, e mai uşor să îi cumpărăm, în aşa hal  am ajuns!
 Ne mascăm cearcănele datorate ratelor depăşite la bănci sau chiriilor pe care nu avem cu ce le plăti. Zâmbim frumos şi ne punem măşti în funcţie de oamenii pe care îi întâlnim, ne arătăm bucuroşi deşi suntem la pământ câteodată,numai să dăm bine în faţa lor, de parcă ei ne trăiesc viaţa, nu noi. Ne certăm copii că nu iau numai note de 10 şi îi comparăm cu ceilalţi colegi ai lor, în loc să îi încurajam, să vorbim cu ei, să îi lăudăm, să îi învăţăm că viaţa nu se rezumă numai la asta.
Condamnăm societatea pentru vremurile pe care am ajuns să le trăim, dar nu ne condamnăm pe noi pentru că îi permitem asta!

Ne vindem nemulţumirile pe un rahat de mărire de salariu, ne sacrificăm timpul lucrând peste program şi îndurăm reproşuri şi jigniri pentru că nu ne apreciem mai mult de atât!
Suntem prizonierii tehnologiei, nu mai ştim să vorbim, nu mai ştim să ne plimbăm de mână, să ne bucurăm de o dimineaţă superbă, să dăruim o floare fară motiv sau să facem un compliment sincer.
De fiecare dată când un imbecil ne insultă, ne schilodim respectul faţă de propria persoană, adunând în neregenerabila noastră inimă saci plini cu gunoiul altora până într-o zi, când, obosiţi de atâta
cărat, cedăm. Ajungem să ne simţim prinşi în capcană ca într-o pânză de păianjen şi dacă nu luptăm... murim.

 Toate astea pentru ce?
Omule, fă-ţi timp pentru a privi viaţa, fă-ţi cu adevărat timp, deschide ochii şi bucură-te!
Bucură-te pentru faptul că te-ai trezit azi dimineaţă şi că eşti sănătos, e un privilegiu pe care nu îl au toţi.
Bucură-te că poţi vedea răsăritul, poate pentru tine e un lucru banal, dar pentru omul care nu vede poate însemna totul.
Ridică-ţi ochii spre cer, e minunat,trage aer în piept şi simte bucuria, ești azi aici, eşti sănătos.
Priveşte copacii, admiră florile, simte mireasma, ajută pe cineva fără să aştepţi nimic înapoi, hrăneşte rândunelele, TRĂIEŞTE!

Trezeşte-te azi, mâine poate fi prea târziu!
Nu lăsa gunoiul altora să înlocuiască frumosul din inima ta!

Pozele nu îmi aparțin.