Dorință

Mă lupt cu tine, aprigă dorință
Câștigi, fără efort măcar.
Odată cu sosirea nopții, mă biruiești,
Mă stăpânești...

Dar ziua te conduc cu toată forța mea,
Te-nnăbușesc cu fiecare pas
Și te închid în cel mai rece colț
Al sufletului meu prea dornic
De frumos!

Te scot din suflet dimineața,
Alerg ca să nu mă gândesc,
Citesc și scriu, orice!
Doar să îmi țin în frâu
Dorința cum că vreau mai mult.

Te alung în cursul zilei,
Frumosul nu e pentru mine.
Nu acum!
Ziua întreagă te gonesc,
Fug, mă ascund, nu recunosc.

Dar seara te-ntâlnesc din nou,
În fiecare colțișor al sufletului meu.
Cedez într-un final și mă întreb:
Exiști tu oare? Ești reală?
Să lupt sau să cedez?
Poate că pentru unii ești banală
Dar pentru mine ești comoară!

 Laura N.


Fotografia nu îmi aparține.