O cafea dulce

Știu, tu ești viața
Cu ale tale jalnice-ncercări.
Parșive sau corecte...
Ne fac să creștem, ne maturizăm.
Ne frâng aripile și cădem,
Murim,din nou ne naștem
Mai înțelepți și mai atenți,
Sau cel puțin așa sperăm.

Cu fiecare jalnică-ncercare
Simt o dorință arzătoare,
De a-mi aprinde o țigară...
Ciudat, căci m-am lăsat.
Aș renunța la tot și aș pleca,
În acel loc din visul meu.
Departe, cât mai departe
De toți, de toate!

O îmbrățișare clar aș vrea!
Pe bune, sună minunat.
Privesc în jur, e plin de interes
Și oameni falși.
Nimic ce merită efortul.
Renunț, e în zadar!

O ciocolată, două, zece
Și tăvi de prăjituri...cu nuci.
Da, le ador și le visez!
La naiba! Înjur și-mi amintesc
Sunt la dietă... iar!
Renunț, la naiba!

Mă-mbrac în fugă
Cu blugii rupți atât de dragi.
Intru în primul bar în fugă
Mă uit în ochii lui și-i spun:
O cafea dulce
Că viața e amară!

Laura Nodea

Ilustrația nu îmi aparține.