Pierdut

Mă simt pierdut și ...trist
Pierdut în lumea asta mare
Și-atât de mică câteodată
Și rece.

E plin în jur de chipuri
De simple fețe fără suflet.
Dar e prea multă lipsă,
De inimi și de politețe.

 Atâta falsitate, atâta interes
Unde lucrezi, mașină ai?
Dar casă? Cât de mare?
Pe bune? E foarte trist...

Unde a dispărut iubirea
Fără un interes ascuns?
Unde e bunătatea, omenia,
Față de cei din jur?

Nu mai trăiește nimeni?
Doar trupuri care umblă
Pe străzi, haotic.
Cu inimi împietrite
Și mii de măști pe față.


Cum să stai indiferent,
Să faci să nu mai doară?
Ce să faci să schimbi,
Concepțiile învechite,
Oamenii, lumea întreagă?

Te lupți cu toți, chiar și cu tine,
Căci vrei mereu să schimbi
Un rău în bine.
Refuzi să crezi, să vezi
Cum nepăsarea te cuprinde.
Speri doar să nu renunți,
Să speri mereu că va fi bine.

Laura Nodea.

Ilustrația nu îmi aparține.