Intimidare
Mă pierd în fața pruncilor nevinovați
Și al bătrânilor mult prea ridați
De ale vieții jalnice-ncercări.
Mă pierd în fața unui zâmbet cald
Scot pălăria în fața unui caracter frumos.
Mă pierd în fața oamenilor sinceri...
Și nu îmi pare rău.
Mă pierd, mă ascund și fug
De răutățile din jur
De asta-mi pare rău!
Mă pierd în adierea vântului
Și-n zarva mult prea mare,
Ce tot mai des mă înconjoară.
Mă pierd în întuneric, aleg tăcerea
Ca o mănușă mi se potrivește!
Mă pierd în fața artei,
Mă pierd, mă regăsesc, în cărțile frumoase
Mă pierd în fața ta, străine!
Mă pierd, mă regăsesc.
Laura N.
Ilustrația nu îmi aparține.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu