Renunță la bariere și trăiește!

De ce alegem singurătatea?

Păi e foarte simplu, cel puțin din punctul meu de vedere. Suntem singuri deoarece așa vrem, suntem singurii stăpâni pe viața și pe alegerile noastre. Și cu cât stăm mai mult singuri cu atât devenim mai ciudați și mai pretențioși. Niște ciudați, cu mine în frunte, stați liniștiți că nu sunt o excepție.

Nu că am fi hidoși, chiar deloc. Doar că, în fiecare persoană care pare interesată de noi, găsim câte un defect.

Unul glumește mult prea mult, altul nu are deloc simțul umorului. Unul nu ne acordă prea multă atenție, iar altul ne sufocă. De ăla nu ne place că pare un ciudat, ăla pare un mincinos, altul lăudăros. De unii fugim ca de dracu din cauză că nu poartă șosete albe. Aș putea continua la nesfârșit dar ați înțeles la ce mă refer. Căutăm motive, absurde de multe ori, pentru a ne proteja.

Ne e prea frică să iubim. Ne-am ridicat atâtea ziduri încât este imposibil să le dărâme cineva.

În adolescență era mult mai ușor să îți faci o relație deoarece atunci nu puneai sub microscop fiecare vorbă sau fiecare gest. Era foarte ușor, vedeai o persoană care îți placea și dacă simpatia era reciprocă, începea cunoașterea. Dacă descopereai câteva lucruri in comun era grozav.
Întotdeauna am afirmat că un caracter frumos face diferența, dar cum să descoperi ce fel de caracter are o persoană dacă din start nu îi dai nici o șansă? Dacă din prima îi găsești câte un defect?
Atunci când treci de 30 de ani și dacă mai ai în spate și niște experiențe care ti-au lăsat un gust amar, nu ești atât de deschis față de alte persoane. Câteodată te rușinezi, alteori ești mult prea vorbăreț. Se întâmplă să nu poți vorbi, te intimidezi, te pierzi. Sau râzi ca idiotul la orice glumă sau taci de se întreabă ceilalți dacă nu cumva ești mut.
Chestia este că nu ai cum să cunoști o persoană dacă nu îi dai șansa să îți arate cum este,dincolo de tentativa de a te impresiona. Cred că toți incercăm cumva să impresionăm în primă fază. Și de multe ori gafăm original.
Nu mai avem răbdare, vrem totul perfect...și sigur. Vrem cumva certitudinea că nu vom mai suferi, dar uităm că nimeni nu ne poate garanta asta. Viața înseamnă încercări, trăiri, suferințe, incertitudine, dragoste. Viața înseamnă nebunie, curaj, necunoscut, frumos.
Nu trebuie să cauți dragostea și nici nu trebuie să alergi după ea, dar trebuie să dai șansa unei persoane să te cunoască și să îți oferi și ție șansa de a cunoaște la rândul tău persoane. Numai cunoscând îți poți forma o părere. Și dacă apoi nu îți place, nu este sfârșitul lumii, ce naiba! Ai mai cunoscut o persoană, doar nu ești sălbatic să stai izolat. E grozav să cunoști oameni deoarece fiecare persoană întâlnită, te învață ceva, oricât de mic.
Doar dă o șansă, lor și ție. Renunță la bariere și trăiește!
Știu, este al naiba de ușor să dai sfaturi dar este la fel de al naiba de greu de urmat.

Imaginea nu îmi aparține.