miercuri, 9 martie 2016

Corectitudine frate!


Atunci când locuiești în vârful muntelui nu poți garanta niciodată pe cele 20 de grade indicate de termometru dimineața. Așa riști să ieși din casă îmbrăcată ca de primăvară, iar peste 5 minute să îți pară rău. Mda,așa am ajuns eu azi, o curcă plouată care intră în  oficiul poștal.
Asta din cauză că ador ploaia și nu am mărit pasul... e distanță care se parcurge în 2 minute.  :)

Eram cu capul în nori și încă visam atunci când am intrat, clar nu am fost atentă după ce persoană urmez. Cei de aici au program de gravide, de la 08 la ora 12, e mereu buluc de lume (grozav program apropo, chiar știu să se respecte), așa că am stat cuminte și am așteptat, eram sigură că nimeni nu se va băga înaintea mea, fapt demonstrat din nou. Indiferent că ai de plătit ceva la poștă sau îți aștepți cuminte rândul la medic, că vrei să cumperi fructe sau  o cafea din cofetăria super aglomerată, niciodată nu se va băga altă persoană înaintea ta. E o lege nescrisă aici care ține de bun simț sincer.
Îmi aduc aminte de prima ședință la școala unde învață pitica mea. Nu este ca în România, toți părinții într-o sală comună! Nu frate, aici fiecare părinte intră și vorbește, pe rând și în parte cu fiecare profesor. Trezește-te, mămica nouă care nu cunoaște pe nimeni, privită de toți ca o ciudățenie, care habar nu avea de unde să înceapă sau unde să termine. Bineînțeles că habar nu am avut cine a fost înainte de mine și cine după mine. Eram mult prea ocupată să îmi dau seama cum naiba funcționează totul. Tocmai când mă gândeam că mă ia naiba, dorm în școală până apuc eu să vorbesc cu profesorii, aud cum una dintre mămici mă roagă să intru că este rândul meu.
Ăăă? Cum? Pe bune? Nup, probabil am halucinații deja.
Halucinații pe naiba, chiar vorbea cu mine. M-am  uitat  și am văzut că nu erau puțini cei care urmau după mine. Am rămas foarte plăcut impresionată de corectitudinea și amabilitatea lor.
Fapt foarte rar întâlnit  în România! Păi mă lua durerea de cap în dimineața în care trebuia să merg la medic. Puteam să ajung acolo prima, mereu se găseau o grămadă care să intre în fața mea: verișori, urgențe, asistente, programări (deși nu era scris niciunde că se puteau face programări). Genul ăsta de corectitudine îl întâlneai peste tot pe unde aveai de așteptat, din păcate!
Avem multe de învățat de la italieni la fel cum și ei au multe  de învățat de la noi românii, dar la capitolul corectitudine sunt mult peste noi. Tot din păcate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu