De ce să îți refuzi iubirea adevărată pentru una moartă de multă vreme?

Lupți și încerci prin toate modurile posibile să salvezi o relație, dar ajungi în momentul în care realizezi că imposibilul nu îl poți face.
Asta nu înseamnă că te resemnezi atunci și acolo, ci doar începi să vezi . Vei mai spera și poate vei mai aștepta o perioadă. Vei aștepta o minune, vei spera că ceva se va schimba, vei refuza să accepți realitatea. Da,în mod clar o perioadă îți vei spune că totul este bine, că ai putea să mai dai o șansă, că ai putea trece peste tot. Vei simți că te prăbușești cu fiecare pas pe care îl faci și că te  sufoci  cu fiecare respirație. Vei simți că nu aparți nimănui, nu îți vei mai găsi locul și vei evita ieșirile în locurile atât  de cunoscute. Te vei lupta cu tine și cu ceea ce simți, te vei abține din răsputeri să nu jignești și vei încerca să iei totul așa cum este, deoarece în adâncul sufletului simțeai de ceva vreme că s-a terminat.

E clar deci că ai nevoie de timp pentru a-ți linge rănile și de a te descoperi, de a te cunoaște, de a petrece timp cu tine. Permite-ți să plângi atunci când simți că nu mai poți, așa vei ajunge să accepți totul, să vezi lucrurile clar și să nu te mai minți. Atunci vei realiza că nu este  sfârșitul vieții tale, chiar deloc.La fel cum vei realiza că acea relație scârțâia deja de mult timp dar tu ai refuzat să vezi realitatea și te-ai încăpățânat să trăiești cu acea incertitudine care te-a distrus mult mai mult decât pierderea în sine .
Chiar dacă au existat momente la început în care ți-ai dorit să nu se fi terminat, acum știi cu certitudine că este cel mai bun lucru posibil. Acum  ai avea posibilitatea să te întorci dar nu mai vrei asta, deoarece știi că meriți mult mai mult de atât.
Știi că odată ai fi dat orice, dar acum nu mai ai nimic de dat. Odată ruptă o legătură, indiferent de cât ar fi de rezistent nodul făcut, la un moment dat se va rupe din nou. Știi că ăsta ar fi numai un mod de a prelungi inevitabilul. Plus de asta, iubirea de mult s-a stins. E cea mai mare prostie să crezi cumva că se va reaprinde o scânteie cât de mică. Ceea ce a mai rămas este doar obișnuința și comoditatea, nimic mai mult! Iar tu vrei iubire nu obișnuință, vrei să simți că trăiești nu să faci compromisuri de dragul comodității!
Ce rost ar avea să pierzi timp inutil alături de persoane care nu au știut să te aprecieze atunci când te-au avut? De ce să furi cumva altui om minunat acest drept de a fi alături de tine și de a te iubi cu adevărat?
De ce să îți refuzi iubirea adevărată pentru una moartă de multă vreme?


Pozele nu îmi aparțin.